Am decis să nu facem „traditionala masă de paşti” românească, care să bage miliarde de calorii în noi. Şi cum alegerea iniţială, Histria, a căzut din motive de ploaie cu spume, am făcut grătarul in curtea minunatei vile a lui Paul, vilă care, btw, îl va găzdui si pe dece, peste 3 zile, cu ocazia lui 1 Mai.
A fost delicios, scrumbia nemaipomenită, frigăruile superbe, totul gătit de mânuţele celor 2 superbe doamne care încercau să facă o lebădă dintr-un servet.

Pe scurt, un Paşte fericit, cum ar trebui să aibă tot românul tradiţional. Am mai fi stat, dar fiul lui Paul a început să întrebe de ce mai stau pe-acolo, dacă tot stau degeaba, ceea ce arată că sunt o persoană iubită cam peste tot unde mă duc.

Hristos a înviat, copii! Cel puţin aşa zic ăştia.