Buna,
Iti scriu cu o rugaminte in legatura cu un caz umanitar. Probabil nu e nici prima, nici ultima pe care o vei primi, insa indraznesc sa te rog pentru ca am vazut ca ai mai ajutat in situatii similare… ignora mailul meu, daca crezi ca e cu suparare.
Long story short: Andreea are 9 ani si atrofie musculara, tip II. inca de la 6 luni. Incurabila, si din pacate toti banii din lume nu pot sa o ajute. De scurt timp insa are si probleme respiratorii grave, este in spital, dependenta de un ventilator. Pe care familia l-ar putea cumpara, daca ar avea 10.000 de euro. Cazul e real, dar probabil nu conteaza foarte mult daca-ti spun eu asta, avand in vedere ca nu ne cunoastem… Iti atasez documentele care atesta asta (fara poze cu copilul, nu bucura ochiul) si mai jos alte informatii:
– aparatul pe care sper ca familia va reusi sa-l cumpere: http://trilogy100.respironics.com/features.aspx
– contul de facebook al tatalui, Mihai Stancu (0762 672 042) si pe care-l poti suna daca vrei si mai multe informatii: www.facebook.com/mihai.stancu.39
– un grup de Facebook de tip Bazar, unde incercam sa mai vindem una-alta, pana cand strangem banii:www.facebook.com/groups/847682651916091/?ref=br_tf
Te rog spune-mi daca vrei sa scrii si tu un articol despre acest caz si daca da, daca ai nevoie de mai multe informatii. Sau daca poti ajuta in orice fel, pe partea de mediatizare. Incerc sa ajung si la cateva fundatii mari care sa ajute in acest sens, dar suntem asa o natie omenoasa, cu atat de putini suferinzi, inca nu merge chiar cum mi-as dori… am scris pe blogul meu, fac PR pe la ce ziare vor sa asculte, dar tot se misca extrem de greu lucrurile. De aici rugamintea mea catre tine.
Multumesc.
Luminita

Știți ce este de fapt hidos în toată această poveste?
Statul român. Statul român, reprezentanții săi, oamenii plătiți din banii noștri, care ne fac viața grea pe banii noștri.

Dacă vă uitați prin hârtiile acelea, veți vedea că scrie că prezentul certificat de handicap are valabilitate de 12 luni. Fetița e bolnavă de atrofie musculara tip II. Nu există leac pentru asta, nu te ridici din scaun și pleci acasă. Doar trăiești, chinuit, din mila celor de lângă tine, până când, într-un final, organismul refuză să mai sufere.

Doar că statul român, prietenul nostru, statul român, decide că familia victimei trebuie să sufere în plus, trebuie să umble periodic după certificate care să dovedească acea boală incurabilă.

Pentru ca toate gunoaiele angajate acolo să își poată justifica salariile de împingători de hârtii.

Da, asta e hidos.

Ajutați copilul ăsta, dacă puteți, cu orice. Doar să nu mai sufere. E un suflet care nu are nici o vină.