urmarea aici

Mă uitam cu interes dimineață pe geam, la spectacolul sublim oferit de cârca de șoferi înnămoliți în zăpada strânsă de 2 săptămâni, zăpadă pe care primărașil Oprescu a anunțat-o curășată demult. Desigur, acum între blocuri solul e înălțat cu vreo 30 cm, dar cine stă să măsoare?

Și cum mă uitam eu, îl văd pe șoferul dubei din imagine că vine hotărât, săltând prin hârtoape, oprește și dă cu spatele, încercând să parcheze hardughia. Doar că locul acela de parcare e înconjurat de nămeți și e mic cât un autoturism, nu pentru o utilitară.

A încercat o dată, nu a mers, a dat înainte și a luat mai abrupt de volan și poc, i-a făcut portiera evantai renaultului. A scos capul pe geam, s-a uitat, a închis geamul și aia a fost, have a nice life, se mai întâmplă. Din nefericire pentru el, eram acolo. Din și mai nefericire, 50 metri mai încolo a rămas blocat pe gheață în curbă, unde este și acum și am apucat să îl pozez.

Când se mai istovește viscolul, scot poza la imprimantă și i-o lipesc pe parbriz tipului lovit. Sper să vrea să îl caute, îi urăsc pe nemernicii care lovesc mașini în parcare și îți văd de drum.