Mama unei prietene a murit de SIDA. Simplu și la obiect. Nu a spus nimănui decât când a mai avut foarte puțin de trăit, nevrând să fie povara nimănui. Bun, moare femeia, care avea o fată și de-aici începe distracția.

Cumva, prietenii din blocul unde locuiau au lansat zvonul că și fata ei este bolnavă de SIDA. Zvonul a ajuns cam peste tot. De la serviciu (companie de stat) au dat-o afară fără discuții. Sida, mergi la spital, ca să citez din memorie. Dacă nu-ți convine, dă-ne-n judecată, doar nu o să punem în pericol sănătatea tuturor din cauza ta.

Soțul ei, foarte iubitor, a dat-o afară din casă. Ai SIDA și nu mi-ai spus, nenorocito, m-ai îmbolnăvit, curvă și zdreanță care ești tu. Așa că, după ce i-a murit mama, femeia s-a trezit fără job, jără familie, fără bani, aruncată-n stradă ca un câine. Nu știa de ce să plângă mai întâi, din cauza doliului sau din cauza situației?

Un om normal poate ar ceda nervos și s-ar spânzura sau ar alege o mălinaolinescizare.
Ea a ales să se ducă la o prietenă, care a primit-o să stea la ea până se pune pe picioare. Și-a găsit rapid un job, dacă ești bun pe munca ta, îți găsești de muncă repede.

După 2 luni s-a mutat cu chirie. A dat în judecată compania și a câștigat după 1 an jumate, tipii fiind obligați să o reangajeze, pe același post și să îi plătească salariul pe lunile în care a fost dată afară.
A intentat divorț, a demonstrat cu martori că a fost dată afară cu forța, prin folosirea violenței, din casa proprietate comună. A câștigat casa la partaj, a vândut-o și a investit banii în nush ce, irelevant dealtfel.
De reținut că în nici una din acțiuni nu a adus vorba de a avea sau nu HIV. Totul s-a întâmplat normal, așa cum ar trebui să fie de fapt.

După care, s-a dus și i-a lipit soțului pe parbriz, cu lipici de ăla pe care îl dai jos cu ranga, certificatul medico-legal care atesta că nu are HIV.

Mi-am adus aminte de ea citind despre cum a fost dat afară dintr-o grădiniță un copil seropozitiv. Și nu la dorința conducerii grădiniței, ci la dorința părinților indignați, care nu vor să își pună copiii în contact cu așa ceva. Asta deși HIV nu se ia prin strângere de mână.

Întrebarea e, tu, ca părinte, ți-ai lăsa copilul să se joace cu un copil seropozitiv?