Eu sunt antiamerican convins. Adică la modul că am refuzat o invitație să vizitez nuș ce firmă din US pentru că refuz să fiu umilit de un mâncător de hamburgeri împuțit, în căutarea unei vize sau la amprentarea mea obligatorie. Dar divaghez.

Cu un singur lucru sunt de acord de la ei.
Cu faptul că persoanele cu dizabilități chiar au posibilitatea de a se simți oameni. Au posibilitatea de a avea rampe de acces în magazine, nu cum e la noi, se toarnă un beton la 45 de grade, pe care nu poți urca nici dacă mergi în picioare și gata rampa. Au lifturi speciale, au protecție din partea autorităților și, ce e mai important, din partea oamenilor ce îi înconjoară. Aici se face diferența între oameni și țărăneți cu paprika sub unghii, pardon, rromâni.

Citiți cum a fost tratat de angajații unui mall din Cluj, lotul paralimpic de tenis de masă. Pur și simplu îmi ies aburi pe urechi ca în desene animate când citesc. Îmi și imaginez cum ejacula de plăcere și superioritate unineuronalul ardelean când dădea afară un copil în scaun cu rotile, pentru că așa sunt regulile.