Ce faci după ce faci un infarct?
Desigur, comanzi mici și mușchiuleț de porc.

Astăzi, în timp ce eram în salonul de terapie intensivă a unui vestit spital de renume mondial din rromânia, am fost părtaș la așa ceva.

Un nene într-un pat, amărât vai de capul lui, internat cu un infarct, având o gâlmă uriașă pe burtă, se tânguia la alt nene, dintr-un pat de vizavi.

– Zi șăfule, dă și mie un pic telefonu’, să dau un telefon urjent.

– Io ți-l dau, da’ e pă Connex?

– Poi nu știu, 0761…

– Neee, nu e pe Connex, nu am cum.

Eu persoană miloasă și sentimentală, scot telefonul din buzunar, îl deschid și i-l pasez mărinimos.

– Sună nene de aici, că nu e problem.

Tipul ia tacticos telefonul, se uită într-o agendă și sună, cu o dicție perfectă:

– Alo, bună ziua, sunt de la terapie intensivă, aș dori să fac o comandă la dumneavoastră. Dacă puteți să notați, vă rog
Deci: 2 mici, un cârnăcior de berbec, un mușchiuleț, dar vă rog, să fie în sânge, 2 pulpe de pui la grătar, o porție de brânză de oaie și o salată de roșii. Mare. Mulțumesc, aștept.

Am rămas prost. Omul era în spital internat pentru infarct, avea perfuzii cu potasiu, insulină, electrozi atașați pe piept și comanda friptane și brânză de oi.
Mă vede cu ochii săriți din cap, îmi dă telefonul și zâmbește:

– Poi dac-ai ști matale cum mâncam eu 3 kile de grătare…hehe. Și am făcut 4 case, am crescut 4 copii și na, uite, sunt bine mersi.

El era bine mersi, în perfuzii.

– Nu te uita la perfuzii, că aici am ajuns de la țigări și cafea, nu de la mâncărică bună.

Am plecat năuc de acolo. Mai lipsea să bea o vodkă.
Cum naiba se primesc comenzi de astea la terapie intensivă??