Luna viitoare plec la Sankt Petersburg, revin eu cu o informare despre asta mai încolo. Aşa că, hai la paşapoarte, că până acum am voiajat prin ţări unde merge să intri cu buletinul.
2 chestii pentru azi, de la serviciul paşapoarte.

1. Pe situl serviciului rromân de paşapoarte, scrie mare că paşapoartele se eliberează în 30 de zile lucrătoare. Mult, foarte mult, aşa că am ales să îmi fac de cel temporar, care se eliberează, scrie pe site, în maxim 3 zile. Ţeapa mea, preţul e aproximativ acelaşi.

Aşa că mă duc, plătesc la CEC ce am de plătit (NU INTRAŢI CU CĂRUŢUL DE COPII AICI, NU MĂ INTERESEAZĂ PE CINE ÎNCURCĂ, VA STA DUPĂ LINIA ROȘIE. Mai exact, încercam să pun căruţul cu copilul într-un colţ, să nu deranjez, iar colţul depăşea puţin linia roşie de pe podea.) şi mă duc la paşapoarte.

Unde aflu, de la o doamnă feeric de veselă, că paşaportul se dă în 2 săptămâni. Da, aşa e legea, 30 de zile lucrătoare, dar ei au făcut o derogare, să le dea oamenilor mai repede actele. Da, din păcate nu au cum să modifice pe site, că aşa e legea.

Tot respectul pentru oamenii de acolo. Nu există aer condiţionat, condiţii inuman de înghesuite, tot felul de ciori care vor să plece hân franţa, mânca-ţ-aş, oameni mulţi, transpiraţi. Doamne fereşte, nu aş rezista acolo.

2. Paşaportul nu e al tău şi al urmaşilor urmaşilor tăi. Paşaportul nu îţi aparţine, ci îi aparţine statului rromân. Am aflat asta azi, când doamna mi-a cerut paşaportul vechi înapoi, iar eu i-am zis ingenuu şi candid că nu am aşa ceva. Moment în care în cameră s-a lăsat răcoarea de gheaţă, doamna m-a privit pe sub gene şi a şuierat

– Aici îmi apare că aveţi paşaport eliberat în 2000.
– Păi doamnă, dumnezeu mai ştie ce s-a întâmplat cu paşaportul ăla?
– Dacă ştie dumnezeu, ar fi bine să îl apelaţi, pentru că paşaportul aparţine statului rromân şi trebuie returnat.

L-am declarat pierdut, în faţa doamnei, am semnat şi am plecat, cu mintea mea mestecând o întrebare:

Dacă paşaportul nu e al meu, eu pentru ce plătesc 100 de dolari taxe? Îl iau în leasing operaţional?