Articol scris de Sorin
Articolul ăsta vine ca o reacție la întrebarea foarte pertinentă pusă de cetin. Am dat acolo un răspuns incomplet și lipsit de context în care descriam situația mea personală. Cumva m-am simțit dator să explic mai pe larg cum să îți faci un plan care să te scoată la pensie fără griji în România, fără să te astepți la vreun ajutor de la statul român. Așa a ieșit textul de mai jos.

Pentru cine este acest articol? Pentru oricine vrea să iasă la pensie lucrând în România. Speranța mea este ca ideile din articol să-ți dea un imbold să acționezi. Pentru că situația fiecăruia dintre noi e unică, nu lua ce spun eu ca literă de lege. Scenariul pe care îl propun poate să ți se aplice doar parțial sau poate democ. Ține cont că o treime dintre britanici se bazează doar pe pensia de la stat, așa că nici măcar acelor oameni nu li se aplică planul meu! 

Dar cum în România să te bazezi pe stat este mult mai riscant decât în UK, am zis că n-ar fi rău să vedem și ce-ar presupune exact (în cifre) să nu te bazezi pe el.

Acestea fiind zise…

Faceți cunoștință cu familia Popescu

Dl și dna Popescu au fiecare 28 de ani, sunt proaspăt căsătoriți, se gândesc c-a venit momentul să facă și-un copil, stau cu chirie în București sau poate în Cluj, ar vrea să se mute din chirie într-un apartament al lor și se gândesc să ia un credit. Încă un an de pus bani deoparte și ar avea și de avans! 

Fac o muncă de birou, pe la multinaționale. Câștigă împreună 2600 de euro net, dar nu țin un buget și nu știu exact pe ce se duc banii. 

N-au părinți cu dare de mână și nu se așteaptă la vreun ajutor financiar sau la vreo moștenire din partea lor. Pe pensia de la stat știu că nu se pot baza. Au un prieten care le tot vorbește de investiții pe bursă dar nu știu cu ce se mănâncă și li se pare că-i cam loterie; mai bine stau banii la bancă! 

Dl și dna Popescu tare ar vrea să iasă la pensie pe la 50 de ani, pentru că au citit undeva că de la vârsta aia încolo o să le fie greu să mai facă față în câmpul muncii, și-n plus ar vrea să aibă timp și să se joace cu viitorii nepoței… 

Hai să vedem cum îi scoatem la pensie pe acești doi oameni.

De câți bani ai nevoie ca să te pensionezi?

Cea mai simplă și mai des întâlnită regulă este regula de patru la sută

Estimează câți bani vei cheltui pe an când vei ajunge la pensie. Acea sumă anuală nu trebuie să depășească 4% din valoarea portofoliului tău. Sau altfel spus, ia cheltuielile anuale, înmulțeste cu 25 și așa știi de cât ai nevoie ca să ieși la pensie!

De ce patru la sută? Pentru că un portofoliu investit corect – revin la ideea asta un pic mai încolo – câștigă în medie cam 6-7 la sută pe an. Prin urmare poți retrage anual banii de care ai nevoie și poți acoperi inflația. În felul ăsta poți trage practic din cont acei patru la sută, ajustați la inflație, până mori. Ține cont că această regulă va lăsa în urma ta o sumă de bani pentru urmași, și NU își propune să termini banii exact când dai colțul. Există și reguli gândite pentru scenariul ăsta, dar ce te faci dacă cumva nu mori atunci când ai tu chef să mori? Nu, nu-mi place ideea asta.

Pentru familia Popescu am considerat cheltuieli anuale de 20 de mii de euro, pentru un trai demn in România. Asta în condițiile în care și-ar trăi a treia tinerețe în același apartament din București sau Cluj, achitat între timp. Aș putea dezbate la nesfârșit dacă e o sumă mare sau mică, ce cheltuieli ai sau n-ai ca și pensionar, dar atunci n-aș mai termina niciodată articolul. Scrieți voi în comentarii sau refaceți calculul cu altă sumă care vi se potrivește mai bine. 

Asta înseamnă că familia Popescu trebuie să strângă cumva 500 de mii de euro înainte să iasă din câmpul muncii. Repet, nu se așteaptă la vreo moștenire sau vreo pensie de stat de la tineretul social-democrat (trollface). Nici de la copil nu așteaptă vreun ajutor, pentru că nu-și doresc să ajungă o povară pentru el.

Dobândă la dobândă

Înainte să discutăm în ce ar putea investi familia Popescu trebuie să lămurim un concept. Ideea, dezarmant de simplă, este să ne folosim de banii pe care i-am economisi ca să câștigăm alți bani. Ban la ban trage, nu-i așa? Păi așa este, dar mergând mai departe cu raționamentul, rezultă că și banii abia câștigați vor începe la rândul lor să câștige alți bani, care la rândul lor vor câștiga alți bani, care la rândul lor… ați înțeles ideea. Conceptul poartă numele de compound interest – dobândă la dobândă, mai pe românește, și prietene… este cheia de la poarta raiului tinerilor pensionari. Aruncați o privire laimaginea asta, doar ca să vă faceți o idee despre ce vorbim. Vom vedea și niște cifre la finalul articolului. 

Acuma, compound interest este ceva magic atunci când lucrează în favoarea noastră, dar are și două consecințe importante. Prima consecință este că profitul acumulat an de an trebuie reinvestit. Prin urmare, să ne luăm gândul de la cheltuieli făcute pe parcurs din fondul de pensie. E bine că avem acei bani în cont în caz că ne lovește o nenorocire, dar altfel… nu vrem să ne atingem de ei până la 50 de ani.
A doua consecință e poate mai subtilă, dar e la fel de importantă ca și prima: banii pe care îi investim acum vor trage mai greu în balanță decât banii pe care îi investim la anul, și mult mai mult decât cei pe care-i vom pune peste zece ani în cont. De ce? Pentru că vor avea mult mai mult timp să producă dobândă, care va produce dobândă, care va produce… și așa mai departe. Eu am făcut calculul în cazul meu, și mi-a rezultat că un leu investit acum 10 ani valorează (prin suma produsă între timp, care va produce și în continuare) aproape 1,7 lei investiți anul ăsta. 

Deci, dacă e să rămâi cu o singură idee din tot articolul meu, rămâi cu asta: cel mai bun moment să începi să investești este acum. Nu luna viitoare, nu la anul, nu după ce mergi la Untold sau vizitezi Asia de sud-est, ci chiar acum. Orice leu pe care-l poți investi azi va valora mai mult decât cei de mai târziu. E cel mai bun sfat pe care l-aș fi putut primi la 23 de ani…

În ce să investești dacă nu te pricepi

Când e vorba de investiții, ai de ales între mai multe opțiuni. 

Să începem cu cele proaste. Depozite la bănci, în niciun caz. Trăim într-o eră în care soluția băncilor centrale la orice problemă cu parfum de criză economică este să dea drumul la tiparnița de bani. În afară de asta, criza de lichidități cu care s-au confruntat băncile în 2008 a lăsat urme adânci. Prin urmare, în ziua de azi băncile n-au nevoie de banii tăi atât de mult. Abia-abia acoperi inflația, dacă o acoperi, cu ce dobânzi catadicsesc să-ți dea la un depozit. 

Obligațiunile de stat, municipale sau corporative, iar nu prea au sens. Dobânzile sunt mici, abia dacă recuperezi inflația, iar guvernele în care lumea chiar are încredere se împrumută cu dobânzi negative. Unii n-au încotro și pun bani și acolo, dar tu poți mai mult. 

Pensiile facultative gen Pilonul III ar fi la prima vedere exact ce ne interesează, dar comisioanele sunt mult prea mari și extrem de greu de înțeles și de justificat (vorbesc din experiență). Plus că ce fac aceste fonduri de pensii fac alții mai bine și mai ieftin. Citește în continuare!

Imobiliarele pot fi o soluție, dar nu poți cumpăra la întâmplare, nu sunt investiții lichide și compound interest funcționează diferit în cazul lor. În plus dacă n-ai deja o sumă mare o să plătești dobânzi la credite ipotecare, lucru pe care ai vrea să-l eviți.  

Rămâne să investim în agenții economici care mai și produc ceva. În acțiuni, cu alte cuvinte. Dar și aici întâmpinăm probleme. Nu e de ajuns să înveți cum să analizezi o companie din punct de vedere financiar, dar e important să și cunoști bine domeniul în care activează compania respectivă. Și o mulțime de alte lucruri. Da, poate fi o opțiune excelentă, dar numai dacă ești dispus să-ți faci din asta un fel de a doua slujbă, practic. Familia Popescu nu se încadrează aici. Probabil nici tu.

Și atunci, cum investești? Răspunsul e simplu: investești în economie per ansamblu. Mai exact, într-o suită de companii mai mari și cu ceva istoric în spate. Pe fiecare piață de capital există indecși care includ zeci sau sute de companii, alese fie din mai multe sectoare ale economiei cum ar fi de exemplu S&P 500 (SPX) sau în România indicele BET, fie dintr-un anumit sector, cum ar fi toți ăștia de pe NASDAQ sau BET-NG (pe energie) de la noi. 

Cum investești într-un index, care nu-i altceva decât o formulă matematică de reprezentare printr-un singur număr a valorii de piață a unor companii? Iată cum: există fonduri de investiții care „urmăresc” un anumit index, adică dețin în portofoliu acțiuni la companiile din index, exact în proporțiile specificate de index. Prin urmare, atunci când economia merge bine, indexul crește, valoarea fondului crește. Când economia merge mai prost, indexul scade și odată cu el, scade și valoarea fondului care-l urmărește. Un astfel de fond poartă numele de „fond de tip index” sau „fond index” pe scurt. 

Cum găsești un fond index bun? Păi, în primul rând alege un index. Cel mai sigur este să rămâi la cele consacrate, care acoperă mai multe sectoare din economia țării respective, cum ar fi SPX (în America) sau ROTX (care-i mai frecvent urmărit la noi decât BET). Pe urmă cauți un fond index administrat de o companie de investiții cu renume. 

E ușor de remarcat că două fonduri care urmăresc același index vor avea exact același randament brut. Prin urmare te interesează doar două lucruri: compania care administrează indexul să aibă o reputație bună, iar comisioanele de administrare să fie cât mai mici. Ține minte, administratorul fondului nu are de fapt de de luat nicio decizie importantă în ce privește strategia de investiții, pentru că el trebuie doar să țină pasul cu componența indexului! Deci nu ar avea de ce să ceară mai mult de 1% pe an pentru asta. 

Din păcate, cel puțin la noi în România unele companii au ales să ofere fonduri index” în care doar o parte din portofoliu urmărește indexul, iar restul este investit de obicei în obligațiuni la discreția administratorului, asta „reducând riscul” – fals, dacă orizontul nostru de timp este de 15-20 de ani – și în același timp justificând comisioane ceva mai mari pentru ei. 

Ce câștiguri îți aduce un fond index? Depinde. Istoric vorbind, indicele SPX întoarce cam 7% pe an. Indicele ROTX a adus chiar mai mult, dar cu o volatilitate mult mai mare. Te poți baza pe acei 7%, minus comisioane și impozit, cu condiția ca orizontul de timp să fie foarte lung – cel puțin 15 ani, ideal 20-25, lucru care se potrivește perfect pentru scenariul nostru. O să rămâi cu vreo 6 la sută anual, după comisioane și impozite. Nu uita, banii obținuți trebuie reinvestiți, și vei pune în plus în fiecare lună noi economii în fond! 

Concluzia este că fondurile index sunt calea de urmat pentru majoritatea dintre noi. O spune și Warren Buffett

O ultimă idee importantă la capitolul ăsta: atunci când investești în fonduri index pe termen lung nu te interesează prea mult ce face piața de capital pe termen scurt și mediu. Crește indexul? E bine, ți-au crescut investițiile. Scade indexul? nu-i nimic, luna asta o să cumperi mai mult de aceiași bani și până ieși tu la pensie are tot timpul să-și revină și să crească la loc. Treaba ta e doar să te asiguri că pui lună de lună o sumă de bani în fond. Atât și nimic mai mult! E bine ca ăsta să fie primul lucru pe care-l faci atunci când intră salariul, înainte de a începe să cheltui banii. E un mod simplu de a te plăti pe tine înainte să-i plătești pe alții

 

Cât trebuie să economisim lunar?

 

Bun, am ajuns la momentul adevărului. Cam cât trebuie să pună familia Popescu deoparte în fondul lor index, lună de lună, ca să spere să iasă la pensie la 50 de ani, cu jumătate de milion în cont, dacă azi nu au nicio rezervă de bani în afară de avansul pentru casă?

 

O poză face cât 1000 de cuvinte, așa că o să folosim un calculator online pentru asta, iar rezultatul este cel de mai jos. 

Concluzia e asta: ca să ajungă la 50 de ani să aibă jumătate de milion de euro în cont, bani care le ajung pentru o pensie demnă în România, fără ajutor de la stat sau de la altcineva, familia Popescu ar trebui să înceapă astăzi (la 28 de ani) să pună deoparte într-un fond index câte 700 de euro pe lună, și să crească această sumă cu câte 3% pe an (inflație). 

 

Ești la gară, prietene!…

 

Ușor, vitejii mei! Știu că vă mănâncă degețelele, și că probabil deja ați scris două paragrafe dintr-un răspuns incisiv care-mi spune că sunt un idiot și că scenarii de-astea nu merg în România.

 

Înainte să dați send, cugetați și la ideile de mai jos:

 

  • Da, 700 de euro pe lună pare mult, dar și dacă începi cu 300 de euro azi, în loc să nu începi deloc, nu ieși mai câștigat? Eu sunt sigur că da. Ține minte acea simplă idee cu care voiam să pleci de pe acest articol. Azi e mai bine decât mâine, și mult mai bine decât poimâine! Ia-o ca pe un imbold să pornești la drum și să te ții de el. 
  • Ce-ar fi să te joci un pic cu cifrele din calculatorul de mai sus? Dacă ești un cititor mai tânăr, cum ar fi de exemplu să începi la 26 de ani în loc de 28? O să vezi că poți scădea suma lunară și o să ai mai mulți bani la sfârșit. Concluzia e aceeași!
  • Mai ușor îți vine să spui ok, trebuie musai să investesc 300 de euro lună de lună, și să văd ce cheltuieli mai tai ca să mă apropii măcar de 700, ca să ies la pensie măcar la 55 dacă nu pot la 50„, decât să zici pun cât îmi rămâne, dacă rămâne, dar nu cred că apuc pensia, că oricum îmi trebuie un milion de euro (sau altă valoare scoasă din burtă)„. Prima frază te îndeamnă la acțiune, a doua la resemnare și la cheltuieli impulsive.
  • Fă o comparație între suma depusă și dobânda încasată (coloanele 3 și 4 din tabel). Uită-te la raportul dintre ele în anul 1 și compară cu anul 22. N-arată rău deloc, nu? Și se aplică indiferent de suma depusă lunar. Poate te-ai prins acum ce poate face compound interest pe termen lung, dacă lucrează pentru tine.
  • Raționamentul e util și dacă pleci din țară, sau ai plecat deja, dar te gândești că ai vrea să te retragi la pensie în România (sau aiurea) doar cu fonduri proprii. 

Succes la pensionare!