O simplă opinie, dezvoltată din acest articol.
Tu, dacă ești gay, ai toată libertatea de a râde de mine dacă sunt prost. Sau dacă mă comport ca un imbecil. Sau dacă mă scap în pantaloni în autobuzul 135 (been there, done that, inclusiv la metrou). Sau în orice alt moment când sunt un caraghios.

Prin urmare, dacă tu ai toate aceste drepturi, permite-mi ca și eu să râd de tine, când tu ești un homosexual care iese pe scenă îmbrăcat în haine feminine, dar cu barbă. Și lasă-mă să îmi fie și puțină scârbă. Pentru că tu transformi femeia, obiectul plăcerii mele, într-o maimuțăreală grotescă, cu scopul de a deturna o manifestare muzicală într-un manifest politic.

Iar tu, prietene deschis la minte, care consideri că e normal să îmi interzici să pot râde de oricine vreau eu, atunci când acel cineva e penibil, totul în numele libertății și deschiderii mentale, adu-ți aminte că, spre deosebire de tine, care nu pregeți să te caci pe tine (get it? caci, fund, gay, alea) sforăind despre sanctitatea familiei și despre cum familia ortodoxă e făurită dintr-un bărbat și o femeie, eu, necioplitul, țăranul, esticul needucat, sunt pro mișcarea gay.

Sunt de acord cu ideea de cuplu gay. Sunt de acord cu căsătoria dintre doi oameni ce împărtășesc aceeași pasiune sexuală , aceleași interese și, nu în ultimul rând, se iubesc. Sunt de acord ca ei să poată adopta copii sau să fie inseminați artificial, dacă asta doresc.

Tu în schimb, ești oripilat de faptul că eu îmi permit să râd de ceea ce e de râs. De grotesc și de hilar, de șocantul cu orice preț și de pervertirea culturală forțată. De promiscuitatea ridicată la rang de artă.

Prietene deschis la minte, ÎMPĂRATUL E GOL!