Pentru rândurile acestea, e nevoie să explicăm 2 lucruri necunoscătorilor.
Emilia Șercan este un jurnalist foarte bun, care a rupt totul cu niște anchete despre doctoratele false ale politicienilor români.
Eugenia Vodă este o mizerabilă politrucă din TVR.

Emilie Șercan, în urmă cu ceva vreme, a scris o serie de articole împotriva lui Vântu, cu acuzații grave. După care, subsecvent articolelor, a fost angajată, unde altundeva decât în trustul lui Vântu, de la care a încasat salarii babane.
Eugenia Vodă a invitat-o pe Șercan în emisiune, după care a intrat în ea și a atacat-o vizibil cu întrebări despre familie și despre episodul cu Vântu. Șercan a cedat nervos și a plecat plângând din emisiune.

Până aici, nimic neobișnuit. Un jurnalist care, ca toți ceilalți, s-a vândut, la un moment dat, are o criză nervoasă. Se întâmplă, uitați-vă la cei de la Cațavencii, nici ei nu mai țin minte exact cui s-au vândut și cu cât și ia uite ce deontologi sunt. Faptul că Șercan a făcut asta, în viață , nu îi șterge niciunul din meritele jurnalistice și umane pe care le are. Societatea o judecă și este alegerea ei dacă se poate ridica și merge mai departe sau nu.

Problema vine de la colegii jurnaliști și de la chibiții din presă.
Pentru că, dacă nu știați, dacă vinovatul este de-al nostru, din tabăra noastră, nu mai e vinovat. Șercan e anti PSD, deci greșeala ei este, TREBUIE să fie minoră și complet ignorabilă.

Prin urmare, s-a umplut internetul de mesaje de susținere pentru ea. Bravo, Emilia, felicitări pentru demnitate. Capul sus, Emilia, respect pentru tot. Felicitări, Emilia, bravo!

Alo, oameni buni, v-ați tâmpit?
Din acțiunile ei, reiese că, la un moment al vieții, femeia a șantajat un patron de presă pentru a obține foloase materiale din asta. Nu este NIMIC de respectat, nu este nicio urmă de demnitate, nnu este NIMIC uman sau de lăudat. NIMIC.

Faptul că femeia se găsește, temporar, în tabăra voastră, nu o face mai bună sau mai rea decât alții. Nu faceți decât să vă compromiteți, personal și profesional, când susțineți acest gen de comportament, pe baza lacrimilor îndurerate ale persoanei respective.

Cu ce este mai bună Șercan decât Turcescu, în cazul acesta? L-ați lăudat pe Turcescu vreunul? Bravo, Robert, felicitări că ai avut curajul de a recunoaște că ești ofițer acoperit, respect pentru putere, capul sus, bravo pentru demnitate. Serios, ați făcut asta?

Dacă nu, atunci încetați să vă căcați pe voi, pentru că miroase. Urât. Gestul femeii nu este de lăudat, așa cum nu e de lăudat nici intruziunea porcească a Eugeniei Vodă într-un subiect care nu are legătură cu nimic și amestecarea familiei unui invitat doar de dragul de a pune tunurile pe el.

Asta în timp ce Tolontan,încă proaspăt cu radiațiile mai mari cu 200 000 de la cernobâl, evident servite de cineva și neverificate nici măcar la nivel caligrafic, plătit regește din banii unui condamnat la închisoare pentru devalizare și cu afaceri provenite din banii securității lui Ceaușescu, zâmbea relaxat de pe margini, pentru că el nu era în pericol, tunurile erau, clar, pe altcineva.

Bunul simț, ca și umorul, sunt flori rare.