Gata, s-au terminat concediile, nu și căldura, începe școala, vine sfânta mărie, încep nunțile. Invitațiile de ultim moment se transmit, soacrele încep să se agite pe tema meniurilor, ce ne facem, dacă nu vin toți, dăm atâția bani, cantinele liceelor devin neîncăpătoare în weekenduri, adevăratul spirit românesc.

Și mă întreb, oare.
De ce, în românia, se participă la nunți doar pe bază de bani? Toată lumea face calcule, cât e tacâmul, pe cine invităm, noi am fost la nuntă la cutărescu, trebuie să vină și el la noi, măcar vreo 300 de euro, hai că e bine, trebuie să ne iasă. Sau clasicul Ne-am căsătorit civil acum 5 ani, acum vă invităm la nunta noastră. El fiind deja gras și ea hodoroagă, deja au început să se urască, dar e păcat să se piardă o strângere de fonduri.

De ce nu se fac nunțile ca niște petreceri? Eventual o listă cu ce ai nevoie pentru casa nouă, o listă publică, fiecare din invitați își asumă ceva de acolo, la costuri modice, nu Vrem 2 lamborghini, că nu avem cu ce căra zaibărul de la mama mare, și aia e.

De ce nunta e doar o investiție din care trebuie neapărat să scoți bani și să ieși în câștig? Și dacă nu ieși în câștig suficient, e doliu complet, ies crize și bătăi și durere? Adică de ce nu îți inviți prietenii și rudele la PETRECEREA PRILEJUITĂ DE EVENIMENTUL FERICIT DIN VIAȚA TA, ci îi inviți la o strângere de fonduri pe care oamenii nu au cum să o refuze, că na, plm suntem prieteni, ce o să zică?

Cum ar fi ca la o nuntă să ne strângem relaxați, să bem și să ne distrăm, pe banii mirilor, după care să plecăm acasă? Este că vi se pare de neînchipuit? Și totuși, când mă chemi la nuntă și, eventual, mă mai informezi și cât costă tacâmul, mă simt ca în liceu, când mergeam la petreceri la diverși, organizate de ei, gen, dar trebuia să plătim mâncarea și băutura.

Doar că la nuntă doar mirele are parte de mireasă.