S-a terminat prima zi de alergat dupa inchirierea casei.

In primul rand, sa va destram un mit.

Contrar tuturor celor care bat campii pe bloguri si aiurea, ESTE PLIN BUCURESTIUL DE GARSONIERE MOBILATE SI UTILATE LA 300E. Povestile cu vai draga, dau 400, dar eu am avut noroc, ca era 600, de fapt sunt povesti nemuritoare. Eu sunt capos si in continuare caut cu 250E, asa cum am vrut din prima, pentru ca, daca voiam, astazi deja eram mutat in garsoniera confort 1, de 40mp, mobilata si utilata. Conteaza sa cauti, nu sa pui boticul la povestile prietenilor din online sau la cele ale agentiilor.

In al doilea rand, agentii imobiliari din Bucuresti nu isi stiu interesul. Am impresia ca oamenii sunt inghetati in timp si nu realizeaza ca vremurile sunt deja cacacioase si vor fi si mai cacacioase de atat. Deci daca eu, clientul, trebuie sa ma rog de agent sa mearga cu mine sa vizionez o casa, inseamna ca undeva, ceva, e putred ori in agentie, ori in mintea agentului respectiv.

Am dat peste unul din cei mai imberbi agenti din toate timpurile. Adica tipul care se lauda ca el a inventat plata garantiei in imobiliarele din rromania. Omul avea case in toate locatiile din bucuresti. Orice, oricum, oricand. Dar cand voiam sa ii zicem sa mergem sa le vedem, a, pai va grabiti? Daca nu va grabiti, nu are rost sa mergem, platiti taxa de vizionare (say whaaat??) degeaba. Cu ocazia asta am aflat ca ar trebui sa platim o taxa de vizionare de 30 de lei (300 000 vechi), pentru fiecare apartament pe care ni l-ar fi aratat. SI nici in conditiile in care am fi fost de acord sa platim taxa asta, omul nu voia sa se urneasca de pe scaunul sau.

Asa se fac afacerile. Fiind nesimtit, sufland fum dens de tigara in nasul clientilor si asteptand ca ei sa se grabeasca. De ce? Pai cand omul e la anaghie poti sa il storci cat mai bine, nu cand i se falfaie de grabele tale.

Maine, ziua 2.