Mai țineți minte praștiile cu invizibile?
Doamne, ce dureau.. Pentru neinițiații născuți după 90, praștia se făcea dintr-o sârmă tare, îndoită ca o poartă de fotbal american. De barele porții se agăța cel mai gros elastic de chiloți pe care îl găseai în casă și gata praștia.

Câtă bătaie am luat pentru că distrugeam orice lenjerie care avea elastic, trăgând elasticele unul câte unul, de se trezea bietul tata că îi cădeau de pe el izmenele iarna…
Invizibilele, sau indizoacele, erau niște bucăți de sârmă cam de 1 centimetru, îndoită în forma literei U, și erau folosite pe post de muniție pentru praștie.

Nu vă imaginați cât de tare puteau să doară chestiile alea, când loveai pe o bucă tare sau o bucată de piele goală. Îngrozitor, vă spun. Plus de asta, copii civilizați fiind, mergeam pe stradă și, când vedeam o doamnă în fustă, așteptam să treacă și zbang, pe la spate, o indizoacă în pulpe. Repede praștia în buzunar și trilulilu fluierând, nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase.

Practic, eu căutam pe net să văd dacă găsesc o țeavă de cornete mai șmecheră, să îmi învăț copiii și alte jocuri, mai de ieșit afară, nu doar pe tabletă. Și am găsit praștie cu cătare. Serios dacă vreodată, în viața asta anemică, mi-aș fi imaginat așa ceva. Vă dați seama că mi-o fac cadou de Valentine’s day, împreună cu câteva sute de bile de rulment și ies la vânătoare de câini, direct de pe geam?

De țevi de cornete nu l-am găsit decât pe acest domn, care mi se pare absolut genial.
Ce vorbești tati, țeavă cu reîncărcare și 6 cornete? Asta e precum carabina Henry a lui Old Shatterhand, serios.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.