hereinhell.jpgDe când a început campania asta electorală îmi pun numai întrebarea asta. De ce unii oameni, altfel absolut normali, când e vorba de campanie electorală, o iau razna la modul total.

Adică, pur şi simplu nu ai voie, nu ţi se permite să ai o altă opinie politică. Şi nu, nu se încearcă să ţi se interzică prin argumente, doamne fereşte. Ci din start eşti înjurat.

În mod normal, o discuţie în contradictoriu la români începe aşa:

Părerea mea este următoarea:…

Răspunsul:

Nu este adevărat!

Şi de aici discuţia se rupe şi începe partea cu

Ba pe-a mătii!

Am ajuns să mă familiarizez cu acest gen de discuţii şi nu mă mai formalizez.
În schimb, când e vorba de politică, nu există nici măcar acel stadiu incipient al schimbului de idei. Dacă un posesor de blog, ziar, revistă, sau de ce nu, un comentator de pe un blog, ziar, revistă, îndrăzneşte să spună cu glas tare ce părere are despre cutare candidat sau formaţiune politică, mişcarea imediat următoare este

Slugă, trădătorule, lingăule, ne faci de râs, (gama întreagă de înurături terminate în mă-ta sau mă-tii), ameninţări cu moartea, religie, dumnezeu care a pogorâ şi o să aibă rijă de tine şi familia ta de nenorociţi

De ce domnule, încrâncenarea asta? De ce nu poţi avea, politic, o altă părere, fără să ţi-o iei, fizic sau moral, în mufă?
Eu cel puţin, am noroc. În afară de doi cretini care au ca scop zilnic înjurarea mea, nu prea am avut norocul de a vede specimene de genul.
Dar mă uit la ciutacu sau la alţi jurnalişti cu blog. Dumnezeule, ce se revarsă la gura tembelilor comentatori. Sau pe site-urile ziarelor. Indiferent de culoarea politică, automat are comentatori care nu trăiesc decât pentru injurii.

Să fie politica motorul dejecţiilor minţii umane?
Mă depăşeşte…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.