Săturat fiind să mai râdă lumea de mine că tot uit să îmi iau copilul de la grădiniță, am decis să iau taurul de coarne și să devin un tată model, demn de respect în comunitate și familie. Prin urmare, m-am trezit la ora 7, decis să fiu eu cel ce se ocupă de destinul primului preșcolar din familie.

Am trezit copilul, spălat îmbrăcat, chinuială că moare de somn, nu vreeeeeeau să mă piepteni, aaaaaau mă tragi de păr!!!!, de ce trebuie să pun ciorapi, nu vreau blugii ăștia, sunt urâți, de ce nu am și eu ghete, cizmulițele astea sunt urâte, nu îmi pun centura, bine, dar vino să mă ajuți, au, am uitat păpușica, nu păpușa asta, vreau bebelușul.

Ok, am luptat, am învins, am învins și traficul infernal care se formează la ieșirea din satul unde băștinez, am ajuns în fața grădiniței, unde am întors și am plecat acasă.

De azi, copiii au vacanță o săptămână.
Ce bine era dacă îmi vedeam de treabă…