Zilele trecute, o fetiţă de pe twitter mă ruga să o învăţ SEO. Probabil citind descrierea mea fake şi neînţelegând ce înseamnă bender of truth. AM râs, i-am zis că este una din cunoştinţele ce se lasă urmaşilor, prin religia mea musulmană şi nu pot să o învăţ.

Totuşi, m-am gândit, oare ce aş putea să o învăţ? Ce aş putea să explic unui blogger tânăr încât să priceapă uşor şi să poate pune în practică la fel de uşor.

Scrisul. Cum scrii?
Unul din argumentele trolilor ce populează comentariile blogurilor este că nu se mai scriu articole lungi. Că arta autorului este atunci când scrie 10 000 de semne pe articol şi abia atunci vezi cu adevărat bloggerul.

Mă scuzaţi, dar nu e aşa. Poate aşa era la înnceput, când blogul însemna un jurnal personal real, păsărici romantice turnau 20 de kile de odicolon şi crizanteme în el, iar păsăroi romantici scriau şi ei despre asta, poate poate le pică şi lor ceva.
Astăzi, pe internet, e vorba de concluzie. Oamenii intră, de la birouri, baruri, cafenele să citească opinii. Desigur, când e vorba de blog. Reţineţi, opinii.

Iar opiniile trebuie să fie un rezumat explicit a ceea ce vrei să spui. Oamenii nu au timp să citească 20 000 de litere şi să emită păreri. Ei, în general, după citirea articolului, îşi vor fi însuşit părerea scriitorului. Sau nu.
Vremea articolelor kilometrice a apus demult. Nu ştiu câţi dintre voi îl mai ştiu pe Dono. Dono era în stare ca, dintr-o întâmplare precum `am trecut strada`, să facă un articol de 10 pagini, gen am păşit spre trecerea de pietoni. asfaltul era medium-uscat, păsările ciripeau în înaltul cerului, pe stradă nu erau decât câteva maşini. Brusc, am ridicat privirea şi am simţit un fior. Dar oare cheile le-am luat? Etc.

Unde e dono? Nu a mai scris de mult. Pentru că, în ciuda sfaturilor date de toţi, a continuat să facă polologhii de genul şi să se bucure de cele 400 de comentarii gen Neaţaaaa, ce faceţi fetelor?? Neaţa şi ţie, uite la birou, savurăm cafeluţa, citim pe dono. Ce mai face ăla mic? Bine, a făcut căcuţă tăricel de dimineaţă. Voi, sunteţi bine?? Neaţaaaa, mă bag şi eu în seamă cu voi, fetelor. ŞI tot aşa.

Concluzia?
Scrie bine, scrie explicit, spune direct ce ai de spus, lasă floricelele, că nu e roman.