Niciodată să nu aveţi încredere într-un GPS. Am ajuns la Timişoara, când am plecat, prin….Petrila. Pentru că GPS-ul nu a vrut să mă ducă prin Craiova şi a ales un drum care traversează munţii, din defileul Oltului, prin Petrila, Petroşani, Haţeg. Nu, nu ştiam drumul, de aia am folosit GPS-ul, mulţumesc, ştiu.

Nu ar fi fost mai brânză, dacă ar fi existat şosea. Din păcate, e o şosea de aia din visurile umede ale udresei. Pietre, şanţuri, hârtoape, podeţe late de 2 metri, toate accesoriile necesare unei morţi rapide în munţi, fără să te audă nimeni când îţi trimiţi cele 21 de grame la cer.

Mai pe seară probabil, o să scriu despre impresiile mele de la PR Beta şi despre specialiştii în internete.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.