Niciodată să nu aveţi încredere într-un GPS. Am ajuns la Timişoara, când am plecat, prin….Petrila. Pentru că GPS-ul nu a vrut să mă ducă prin Craiova şi a ales un drum care traversează munţii, din defileul Oltului, prin Petrila, Petroşani, Haţeg. Nu, nu ştiam drumul, de aia am folosit GPS-ul, mulţumesc, ştiu.

Nu ar fi fost mai brânză, dacă ar fi existat şosea. Din păcate, e o şosea de aia din visurile umede ale udresei. Pietre, şanţuri, hârtoape, podeţe late de 2 metri, toate accesoriile necesare unei morţi rapide în munţi, fără să te audă nimeni când îţi trimiţi cele 21 de grame la cer.

Mai pe seară probabil, o să scriu despre impresiile mele de la PR Beta şi despre specialiştii în internete.