Citeam săptămâna trecută un text pe ceva site despre cum să reacționezi când copilul tău e agresat în colectiv, gen bătut, lovit sau bullying. Și ce frumos era, cum trebuie să îl înveți că trebuie să îi explice agresorului că nu e bine ce face și că discuțiile sunt mai importante decât violența și cum să apeleze la un adult dacă agresorul nu înțelege și trebuie să facă orice să evite orice urmă de violență.

Serios, mă dor ochii când citesc prostiile astea care cresc generațiile astea tâmpite de snowflakes. Păpădii ambulante, care habar nu au să își apere propria persoană și care știu doar să miorlăie despre cum sunt agresați non stop, de toată lumea care nu îi înțelege.

La mine a fost simplu. Copiii mei merg la karate de 2 ani, au COMPLET interzis să brutalizeze sau să bruscheze copii din impuls sau proprie inițiativă, dar au libertatea COMPLETĂ de a riposta dacă sunt loviți sau agresați. Cine are o problemă cu asta, e rugat să mă caute.

Și da, când fiica era la școala din pantelimon, școală care geme de țigani, a fost agresată de un țigănuș de ăsta la modul că încerca să îi bage mâna între picioare. A apelat la un adult, adică la învățătoare, iar învățătoare i-a spus că nu e mare lucru, să nu mai facă atâta caz din așa ceva. Iar la următoarea încercare, țigănușul și-a furat un pumn în ochi și un șut în tibie, a urlat de a trezit toată școala și noi, părinții, eram certați că încurajăm asemenea violențe. Nu mai țin minte dacă mama Aishei a înjurat-o sau nu pe învățătoare, am mutat copilul de la școală.

Nu vă învățați copiii să fie panseluțe. Nu îi mai educați din cărți tâmpite, care nu au nicio legătură cu viața de zi cu zi. Viața reală e dură, brutală, iar copilul trebuie să știe unde e limita când trebuie să își apere integritatea fizică, nu că salvarea sa vine dacă apelează la un educator indiferent sau sună la un hotline gen STOP BULLYING. Serios, există în românia așa ceva.

În rest, numai bine și prietenie.