Discutăm de mult timp despre problema învățământului în România. Profesori slabi, elevi slabi, facultăți cu ghiotura, masteri făcuți la apelul bocancilor, casiere cu licență luată cu 10, adică na, dacă și Haotik are master…

Și totuși, nimeni nu pune degetul pe problemă. Pe faptul că sistemul, în întregul său, este profund greșit. Faptul că elevii, în loc să aibă un model unic de învățare, adaptat nevoilor fiecăruia în parte, sunt puși într-un sistem concurențial, cu note de la 1 la 10, cu securea corigențelor sau repetenției în caz de lipsă de concurențialitate.

Să mai spun de afinitatea dintre profesor și elev? Ar fi trist, cât timp în învățământ avem dascăli obosiți încă de când au ieșit pe porțile liceului și s-au gândit Cuaie, eu ce aș putea să fac în viață, că nu știu să fac nimic? Gata știu, mă fac profesor.

În fine, să nu divagăm, pentru că am o mică mahmureală.
Ideea de bază este că românia a ieșit pe locul 45 din 65 la testul PISA. Cu rezultate sub media mondială.

Dar voi, știu, veți susține în continuare că sistemul e bun, că școala trebuie să fie o competiție, nu o modalitate de a-l învăța pe copil minimul necesar vieții. Pentru că voi sunteți generația următoare ce va îngropa România.

Așa, ușurel, pic cu pic și la concurență, ca la olimpiadă.