La primul meu examen de la facultet, m-am dus extrem de pregătit. Citisem bibliografii, înțelesesem subiectele, puteam discuta liber pe subiecte fără să mă fac de râs. Mă simțeam tare, mă simțeam bine, puternic și gata de a lua natura de piept. Sau în piept, care o fi formularea corectă.

Am luat 5. Cu minus și sincere nefelicitări.
Pentru că nu reprodusesem nimic din opera maestrului profesor, ceea ce denota că nu îi cumpărasem cartea și nici nu o citisem. De fapt o citisem și o cumpărasem, pentru că, nu-i așa, la facultate în rromânia primul lucru pe care îl faci este să cumperi manualele publicate de domnii profesori.

Din păcate, ideea din spatele examenelor de la ASE era să memorezi mecanic tot ce îți predă domnul profesor. Eventual cu virgulă. Să îți faci o opinie proprie despre subiect, eventual o opinie diferită de a domnului profesor? Greșeală fatală, care te putea duce în negurile grele ale restanțelor.

Mi-am adus aminte să scriu asta, văzând aseară pe protv o emisiune cu elevii români de la Oxford. Care subliniau că, primordial acolo, e important să înțelegi și să vii cu opiniile tale despre subiect, nu să tocești, pentru că altfel nu ai nici o șansă.

Asta e diferența dintre învățământul nostru și al lor. Și de asta nu avem nici o universitate în top 500. Pentru că oamenii ce predau lasă maxim de dorit. Și nu vine nimic din urmă.

Iar eu, duminică, trebuie să o votez pe abramburica.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.