Enervat de faptul că History dă, din showul meu favorit, doar reluări, am decis că în weekend să am un binging de Forged in Fire și să văd totul. Adică până la sezonul 5, episodul 19. Ca idee, mi-am adus aminte că am un nepoțel care cu asta se ocupă, ceea ce e foarte tare.

După atâtea cupluri cvadruple de concurenți, am reținut niște tipologii umane pe care le întâlnești oriunde și care se manifestă exact la fel în orice alt loc. Tipologii care te pot învăța oricând ceva nou.

Stiu ca acest material de mâner e fragil, dar îl voi folosi oricum. Da, contează cum se va comporta cuțitul la probe, dar eu vreau să fac un mâner care îi va impresiona masiv pe jurați. În absolut fiecare caz când s-a întâmplat așa ceva, mânerul a crăpat, tipul a plecat acasă neînvățând nimic, doar mânndru că a participat.

Mi s-a cerut o arma usoara, dar eu o voi face grea, pentru ca asta ma caracterizeaza și acesta este stilul meu iar eu nu deraiez niciodată de la stilul meu. Ghici ce, de fapt arma trebuia să fie ușoară și, pentru că era grea, respectivul a plecat acasă. În continuare neînțelegând de ce arma lui, care era atât de bună, era de fapt nașpa.

Mi s-a cerut ceva simplu, dar ei voi face ceva complicat, pentru a demonstra cat de bun sunt. Ei sunt, de departe, fauna cea mai deasă. Cei care trebuie să demonstreze și să impresioneze cu cunoștințele lor, deși nu asta li se cere ci, dimpotrivă, li se cer rezolvări rapide și simple. Întotdeauna cei ce lucrează simplu și rapid, de fapt, impresionează, iar cei ce o dau în boscheți cu tot felul de floricele, ajung să fie eliminați. Dar nu contează, episodul următor va apărea altul.

o Categorie aparte sunt cei ce greșesc grav și cei cărora li se face rău în timpul concursului. Bănuiesc că așa e formatul, dar întotdeauna sunt trimiși acasă, din runda 1. Cei ce greșesc nu abandonează, pentru a demonstra cât de puternici sunt și cum ei provin dintr-o familie de neabandonatori. Din păcate, absolut fiecare din ei este trimis acasă, cu aplauze că nu a abandonat. Morala este că degeaba nu abandonezi tu, dacă prezinți o lamă de calitate slabă, cimitirele sunt pline de eroi, avem nevoie de oameni care produc calitate, eroismul nu ține de foame.

Femeile nu au nicio treabă cu tehnica. În afară de excepția numită Kelley Vermeer Vella, toate femeile au avut o participare la limita penibilului, cu rezultate rizibile. Păcat.

Din când în când apare câte unul care, probabil, provine dintre dacii care au săpat tunelul până în america. Se exprimă clar împotriva tehnicii rele din zilele noastre și sunt foarte mândri de ciocanul lor, cu care rup totul. Toți, toți cei care suferă de dacism de acesta au fost trimiși acasă, pentru că nu au înțeles un lucru simplu. Tehnologia aceea e acolo pentru a-i ajuta să termine în cele 3 ore date, nimic altceva.

În colțul opus sunt cei care, acasă, au forje extrem de bine dotate, versus cei ce au un lighean cu cărbune și o nicovală. Cei foarte bine dotați se lasă pe tânjală și nu mai dau atenție detaliilor de construcție la fel de mult ca cei ce treuie să ia la ciocanul manual totul. În multe, foarte multe din cazuri, la final, câștigă amărâții care au trebuit să transpirea masiv pentru a construi arma lor. Pentru că au transpirat pentru fiecare bucățică de metal de acolo și, în timpul acesta, au avut timp să observe fiecare posibilă greșeală și să exploateze fiecare posibil avantaj.

Unii dintre concurenți ajung acolo și, de la început, se pornesc să explice ce vor face cu banii și cum vor lua scule, concedii pentru neveste și altele. Toți, fără excepție, au plecat acasă, la un moment dat. Bănuiesc că e vreun mesaj pe care încearcă să îl transmită echipa din spate, pentru că, cel mai probabil, există un set de întrebări pentru fiecare concurent, la început, cu Ce vei face cu banii, dacă câștigi, dar la montaj apar doar cei ce pleacă acasă.

Vârsta e irelevantă. Au câștigat destul de mulți copii care de abia făcuseră 18 ani. Așa cum bine spunea Corneille, Aux âmes bien nées, la valeur n’attend point le nombre des années. Desigur, tinerețea și entuziasmul nu suplinesc lipsa de experiență dar există oameni care, evident, sunt făcuți pentru a modela metalul.

Și, cei din urmă, aroganții. Toți, absolut toți cei ce au intrat în concurs și, la început au venit cu declarații de Sunt un erou, sunt cel mai bun, sunt cel mai tare, pentru mine forja nu are secrete, au plecat acasă cu coada între picioare, mulți încă din primul tur. Toți cu scuze gen Nu am mai lucrat cu acest oțel, nu am mai făcut această armă, nu am mai făcut oțel de damasc, nu am mai făcut San-Mai și, în general, orice scuză penibilă care nu face decât să le accentueze căderea fastuoasă din olimpul unde se preinstalaseră.

Ca final, nu îmi place deloc că l-au adus pe Ben Abbotb ca jurat, parțial prin niște episoade. Are vocea și carisma unui cub de fontă. Din păcate, Jason Knight nu mai apare deloc în sezonul 5, nu am idee de ce. E o plăcere, în continuare, să îi vezi pe David Baker, Doug Marcaida și J. Neilson și sper să dureze măcar încă un sezon.

It will keel.