Invictus games prin ochii unei românce de la fața locului

Sursa foto

Scris de M.

Cateodata dupa cate un eveniment, imi vine sa scriu este imediat, pentru ca sa nu-mi pierd vreun fragment pe care l-as putea uita. Acum, au trecut aproape 3 zile si dorinta creierului este parca sa raman muta si dupa cate imagini si evenimente au fost , pare ca ceva din interior sa spuna…no comment! Au fost doar cateva zile in care am cunoscut oameni care fac practic performanta din nimic, care au un suflet de milioane, si un mental extraordinar. As putea sa insirui aici o gramada de alte calitati pe care le au - generozitate, respect, constiinciozitate, spirit de echipa…..sunt multe, dar tot ce va vine in cap cand o echipa doreste cu adevarat sa castige, le puteti insirui aici.

Nu pot sa ma gandesc la jocurile Invictus fara sa nu tin cu fiecare echipa. Evident in primul rand ma gandeam la Romania pentru ca acolo m-am nascut, dar cand am ajuns in holul Hotelului Sheraton si am privit la celelalte echipe mi-am dat seama ca acolo de fapt se va strange o mare familie. O familie care are rude in Anglia, Italia, Ucraina, Danemarca, Franta, Iraq,Canada, Afganistan, Georgia, Australia…..si toate celelalte tari participante. O familie care se ajuta cand este pe teren sau in bazinul de inot, care aplauda cu generozitate chiar daca nu a luat un loc pe podium. Pentru ca in inima lor toti sunt pe podium, pentru ca de fapt toti au castigat batalia cu viata in primul rand. Nu au o mana, un picior sau ambele picioare sau o mana si ambele picioare, au schije in ei, au operatii pe creier, nu mai aud de la explozii, au organe deplasate sau lipsa, au musculatura reconstruita de la 0 , sunt arsi pe corp……. Ai zice ca sunt oamenii bionici!

Si poate as incepe cu ultima zi cand, ducand cativa din participantii romani la hotel inapoi au trecut prin fata masinii mele doi englezi fara ambele picioare, pe niste dispozitive de mers si care glumeau mergand inapoi catre hotel unde urma sa aiba loc ceremonia de inchidere a Jocurilor Invictus. Era pe fata lor atata fericire si buna dispozitie cum rar ti-e dat sa vezi.

Ma gandesc la englezi nu pentru ca sunt intr-o tara vorbitoare de limba engleza ci pentru ca de departe daca ii vedeai ,erau cei mai “daramati”: in carucioare mobile, in dispozitive de mers, fara maini, arsi…..era o imagine cum rar ti-e dat sa vezi….dar aveau o fericire pe chipuri de ziceai ca-s un pic luati. Nu, dar ei au de departe cele mai bune pregatiri psihologice pentru oamenii care vin din teatre de razboi, au cele mai bune pregatiri in cele mai bune sali, cu cel mai bun echipament. Si nu le dau timp cei din jur sa se gandeasca prea mult la nenorocirea care i-a lovit. Familia are un rol important - sa fie langa ei atunci cand il apuca primul hohot de plans ca nu mai are are o mana sau un picior sau cand, plangand se urca pe podium ca a castigat o medalie dupa ce a vazut moartea odata, de doua ori….sau chiar de trei ori in razboi.

As vrea doar sa-i cautati pe internet pe Lamin Manneh si pe Mark Ormrod sau Christy Wise(US) ca sa stiti despre ce vorbesc. Oamenii astia fac sport neavand 3 membre.
Sigur mai sunt si altii ca ei…..dar eu pe ei i-am vazut acolo. Si m-au lasat efectiv fara cuvinte. Si cuvintele se ineaca in tine, ca te simti efectiv ca o furnica pe langa forta mentala si vointa pe care o au oamenii astia. Si simti ca nu mai ai nicio boala si ca ti-e frica sa spui ca ai avea vreo durere pe undeva. Invictusul creeaza adrenalina si o substanta care-ti inhiba durerea.

Si nu concureaza la un singur sport. Sunt medaliati la 2-3 sau patru sporturi. Si au familia langa ei. Familia care ti-a dat-o viata: mama, tata, sora sau sotie. Dar si familia pe care ti-ai ales-o: prieteni, oameni care stii ca poti sa le impartasesti in aceeasi masura succesul sau esecul sau oameni in aceeasi situatie cu tine. Si familia ar trebui sa-ti fie tara. Tara in care te-ai nascut, ai trait, ai muncit…te-ai sacrificat ca soldat!

Stiu ca supoartul altor tari este substantial pentru acest gen de oameni care lupta in teatrele de razboi. Da, se duc acolo pentru ca au invatat ca alti oameni sunt in nevoie si au nevoie de aparare, ca nu au bani destui de ce sa nu o spunem, ca au niste teluri….ca….sunt multe motivele pe care le-am cunoscut! Dar se duc! Si faptul ca se intorc fara oarece parti din corp au chiar in niste sicrie de plumb e greu. E greu pentru o mama, o sotie sau pentru copiii care poate ii asteapta acasa.
De ce am inceput prin a povesti cum arata englezii care au venit atat de numerosi, bine antrenati si cu un moral ridicat. Pentru ca ei au o baza de tratament si de integrat in societate mult mai mare. Nu vorbesc de bani sau de lucruri fizice. Vorbesc de oameni care fac foarte mult voluntariat. Oameni care dupa ce pleaca de la servici se duc in centre de recuperare si ajuta oameni in nevoie: ii asculta, comunica, le intind un pahar cu apa, fac pe taximetristii, ….orice care sa poata sa aduca alinare unei persoane bolnave, singure sau fara adapost. Acolo si in multe alte tari exista voluntariat. Si cand vorbesc de voluntariat e pe bune. Sa-ti rupi din timpul tau si sa pleci sa ajuti fara sa ceri nimic in schimb.

In Romania nu a existat decat acum 7-8 luni un curent in care niste tineri s-au implicat sa faca rost de banii necesari unor instrumente necesare sportului. Totul a pornit intr-o doara nici ei necrezand ca intr-o zi 15 veterani romani vor ajunge sa fie invitati sa concureze langa natii care aveau deja traditie in sport la nivelul acesta de accidentari. Si au pus man ape telefoane si au inceput sa sune la oamenii care inca erau prin spitale. “Nu vrei sa faci un sport!” . Fara un picior, cu un triceps reconstruit, cu schije in ei, paralizati la membrele inferioare….s-au dus. Si au inceput o munca sisifica cu mentalul lor, cu fizicul lor, cu eul lor, cu familia, cu prietenii….pentru ca frustrarile sunt multe si lacrimile sunt multe pentru ca simti ca nu poti sa incepi, ca nu poti alerga nici 2 m si pici jos, daramite sa poti concura la jocuri olimpice si sa scoti si o medalie din asta. 6 luni in care nu mai credeau deloc ca se poate si au adus medalii de bronz, de argint si de aur acasa. Cineva ii compara cu Fat Frumos care face intr-o zi cat altii in ani de zile. Da, romanul a reusit sa obtina in 6 luni ceea altii faceau de ani de zile.

Nu le dau nume pentru ca va las sa-i descoperiti pe internet. Puneti Invictus Romania si o sa vedeti sute de poze in care ei s-au masurat cu realitatea, cu caldura de 40 de grade si cu fusul orar sa scoata performanta. Acolo probabil le veti gasi si povestile daca doriti sa le stiti. Acolo veti vedea cum face inot o persoana care nu mai are auz aproape deloc, sau cu o musculatura refacuta de la 0, acolo veti vedea cum se obtine aur de la o persoana in scaun cu rotile si care are o precizie uimitoare la tras cu arcul (cineva din staff imi povestea cum improvizau in Romania arcurile si le faceau catarea din metalul de la bricheta ca sa poata sa aiba precizie), cum o persoana cu multiple schije in corp aduce alta medalie, sau fara un picior alearga sute de metri si aduce bronz si cum se imbratiseaza intre ei si cat suport isi aduc chiar atunci cand nu castiga ceva. E fantastic!
Tot ce le lipseste oamenilor astora este suportul moral si material la probele unde necesita aparatura: o bicicleta speciala cu pedale la mana, un arc performant….sunt minime in acest gen de competitii. Oamenii astia pot face multepentru ca au asa o vointa cum rar mi-a fost dat sa vad. Dar le trebuie un pic de impuls moral si material.

De luni de cand au ajuns in Romania presa vorbeste cu ei, oamenii politici care ar trebui sa le faca rampe se fotografiaza cu ei, cateva ONG-uri vor mai vorbi de ceva baze materiale care ar trebui sa existe in orice stat civilizat, vor mai trece ceva zile si se va asterne uitarea. Cel care a pornit strangerea de fonduri pentru cele doua arcuri performante spunea zilele trecute “ Cortina a cazut peste Jocurile Invictus” – acesta odata cu terminarea competitiilor….Eu zic “ the show must go on” si ca de acum, de azi, din aceste clipe de fapt ar trebui sa se inceapa aceeasi campanie de “Pedalam pentru Invictus” unde fiecare participare aduce suport pentru o echipa mai mare, cu si mai multe sporturi atinse, care in anul 2018 va putea participa la Sydney.

Accesati pagina de mai jos si fie ca participati la o activitate de bicicleala, fie ca puteti sa va donati din timpul vostru liber sau din bani luati legatura cu oamenii de acolo si vedeti ce performante au si ce mai doresc sa mai faca. Sunt pe FB, au adrese unde puteti lua legatura. Cautati-i! Chiar stiu ce trebuie sa faca. Go Invictus!
http://invictusromania.galantom.ro/
Din Toronto: o sustinatoare voluntara a Scolii Romanesti. Facem zidire de limba romana –spusele unei profe’ de gradinita.

25 comentarii

  1. #1

    booooring. too long; didn't read

    Thumb up 34
    • ia o poza cu pisicute, mai potrivita cu intelectul tau

    • #3

      Aw

      Thumb up 14
    • #4

      @ionut - Eh, pe undeva opusul a ce-ti zice gagica ta, nu?

      Thumb up 6
    • #5

      @Jordan: sunt sigur ca si gagica lui e la fel de plictisita cand se intampla.

      Thumb up 8
    • #6

      @Ionut. Asa ma tenteaza sa iti spun cateva , dar pentru articolul acesta si pt oamenii aceia nu merita sa ma cobor intr-atata.

      Thumb up 8
    • coboara-te linistit, de aia i-am lasat comentariul, sa ne spunem parerea despre el

    • #8

      despre mercenari n-am nici o simpatie. s-au dus intr-o tara straina sa omoare femei, copii, batrani, sa schilodeasca oameni, sa-i arda, sa le dea cu bombardele in cap. si asta pentru ce? pentru BANI, $$$! Nu i-a obligat nimeni. absolut nimeni. ei provin din tari unde romanii saliveaza sa emigreze, si ei ce fac? pleaca peste oceane sa omoare oameni, desi in tara lor traiesc mai bine decat romanii sau irakienii sau sirienii. ce au cautat au gasit.

      ps. articolul ar fi trebuit sa inceapa cu ceva de genul: The Invictus Games is an international adaptive multi-sport event, created by advisors of Prince Harry, in which wounded, injured or sick armed services personnel and their associated veterans take part in sports including wheelchair basketball, sitting volleyball, and indoor rowing.[wikipedia]
      pps: draguta pisica, pune mai des

      Thumb up 22
    • #9

      Spicuieli din discutia cu un amic, fost soldat in Bosnia si Irak:
      -Cum ai ales meseria asta si de ce ai ales sa iti risti viata?
      -Pentru bani, pentru ce altceva?! Cea mai rapida varianta sa aduni niste mii de dolari. Armata iti da ce-ti trebuie, cazare si masa, iar banul iti ramane in buzunar.
      -Aha! Ma gandeam ca esti genul ala "mandru ca e roman" si visai de mic la o cariera militara.
      -Ma doare pe mine in p*** de patriotism si de tara. Am fost bun la sport si la bataie de mic si n.am avut alte opportunitati sa ma ridic si asta era cea mai rapida si usoara varianta.
      -Si totusi! A meritat sa iti risti viata, sa iti iei o schija in gat?
      -Daca ma uit la ce am acum, a meritat.
      -Dar sa omori si sa ranesti oameni a meritat?
      -Daca nu-i omoram eu, ma omorau ei pe mine.
      -Poate nu toti erau niste oameni rai rai rai. Poate unii din ei erau in legitima aparare, pe pamantul lor in tara lor unde s-au nascut sau poate unii erau pur si simplu victime colaterale.
      -Crezi ca stau sa ma gandesc la d-astea?! Daca m-as gandi la d-astea n-as mai dormi noaptea. Mai bine e sa te doara in p*** si sa iti vezi de ale tale.
      -Dar cand ai luat schija in gat?
      -Asta e! Se putea sa iasa si mai rau. Bine ca am acumulat suficient pana la momentul ala.

      Cam asa sunt si asa gandesc baietii in uniforma militara.

      Thumb up 19
    • @, Ca fost militar de cariera cam asa e, trebuie sa te doara la 3 metri mai in fata ca sa inchizi noaptea ochii, mult adevar spus cam dur. Eu mi-am jurat credinta Imperiului cand am pasit atunci in armata si sa-l apar de dusmanii atat interni cat si externi. Dupa ce am cazut pow, totul s-a schimbat, sunt chiar fericit azi, caci dusmanul iti poate lua: mainile, ochii, picioarele, o parte a trupului, avutul si timpul dar la final nu iti poate lua liberatea si ei stiu asta. Iti pot lua decat viata, moment dezonorant pentru ei si inaltator pentru tine ca ins. E cea mai mare onoare sa mori in lupta, pe campul de batalie.
      Eu incerc sa inteleg militarul roman, lupta pentru Romania aia ideala, pentru viitorul ei, nu cred ca o armata regulata are militari mercenari deoarece e mai greu... in fine. GG Invictus & Romania.

      Thumb up 1
    • pula mea, puteau sa fie si ei prosti pe net

      Thumb up 4
    • #12

      Sau poti folosi un calibru 45. Poti aseza glontul in capul tau.

      Thumb up 0
  2. Doar la mine cand apas pe Acasa se deschide intr-un tab nou?

    Thumb up 3
  3. #16

    Foarte, foarte tare.
    Jos palaria

    Thumb up 5
  4. #17

    Sper că de-acum vor înceta și comentariile cum că Harry și William nu fac nimic, doar trândăvesc și că acțiunile în care se implică nu înseamnă muncă adevărată. Discursul lui Harry la încheierea Invictus Games este pur și simplu senzațional.

    Thumb up 8
    • #18

      Hai draguta, ne lasi? Marele discurs al Printului Harry... Parca nu ar avea staff si PR cat sa-i scrie romane, nu discursuri. In cel mai bun caz, gusterul a interpretat un rol pentru care a fost pregatit si antrenat de la varste fragede. E drept ca gloaba aia de Margareta, ori oricare dintre parasutele ei de surori nu ar putea in veci sa adere la astfel de standarde.

      Dar hai sa nu cadem pe spate!

      Thumb up 6
    • #19

      Hellfire, in cazul asta te inseli, printul Harry nu a fost pus in geam. Are un rol covarsitor in tot ce inseamna Invictus Games, daca nu chiar cel mai important. In plus, chiar pare un super-baiat, cel putin prin cum a stat zi-lumina intre oamenii aia.
      Pe ce se bazeaza tonul atat de zeflemitor? De ce nu incercam sa ne lepadam de romanisme?
      Cacat

      Thumb up 4
    • #20

      Da mai Distiller, asa este! Eu n-am iesit la bere cu Printul, asa ca n-aveam de un' sa stiu daca a scris el discursul ala si nu altu' cu mai multa inspiratie. Dar daca stii tu, gata, ne lapadam si de romanisme, pula mea...

      E frumos sa le mai arunce si la astia, schiloditi aiurea prin razboaie unde n-aveau ce cauta, cate un os, sa puna si pe ei un reflector, acolo... Mai ales daca in urma chestiei asteia mai lustruim un Print.
      Adica, aici e poanta: fac ceva pentru niste amarati, nu fiindca sunt ei amarati, ci pentru ca sa ma bage lumea in seama... O fi Harry smecher, dar pana sa se insoare frac-su, nu iesea in evidenta decat cu chefuri si bauturi, ceea ce e OK la varsta si nationalitatea lui. Apoi, l-au trimis un pic in armata, parca in Irak, unde s-a afirmat prin vitejii de glume rasiste si prin faptul ca au trebuit sa-l traga si de-acolo caci trageau insurgentii aia cu toata munitia numai in unitatea lui, si restul se cam plictiseau.

      Pe tine, care esti chelea pulii in parohie - ca si mine, dealtfel - crezi ca te lua cineva in seama daca veneai cu o idee asa generoasa, gen Invictus? Pai cine esti tu bah, oi fi f-un Print? :)

      Thumb up 5
  5. #22

    Frumos, emotionant, intr-adevar. Un pic denaturate faptele prin omisiuni si exagerari lacrimogene in pasajele cu arcurile. De exemolu, au avut arcuri profesioniste, cumparate cu bani stransi de la sponsori de niste oameni. Oameni care nu s-au catarat pe imaginea lor, ci au facut ca particioarea asta sa se intample. Nu mai conteaza, bravo lor.

    Thumb up 0
    • #23

      Prietenas, scuza-ma ca iarasi ma iau de tine, dar acum, daca m-ai scarpinat unde nu trebuie... "arcuri profesioniste, cumparate cu bani stransi de la sponsori de niste oameni." Sa murim noi???

      O las balta... Cand te-ai scuturat de romanisme, ai uitat si limba romana. Da-o-n cacat!

      Thumb up 4
    • #24

      Mai du-te ba-n plm, latri intr-una ca un caine din spatele gardului. Care e problema ta, mai exact?

      Thumb up 0
    • #25

      Corect at fi fost sa zici: mai du-te ba-n pula mea de martalog!
      Nici sa injuri nu mai stii, ba muie...

      Thumb up 1