moise

Eu sunt genul prostit de farmaciste, dacă nu e trimis la cumpărături cu o țintă clară. Dacă sunt trimis cu ordine gen Ia și tu ceva de gât și răceală, recit exact același lucru în fața farmacistei, iar ea, în 99% din cazuri, îmi oferă grațios cel mai scump semimedicament pe care îl deține în farmacie. Eventual un Nurofen cu pătlăgele verzi. Iar eu, indiferent, îl cumpăr. Așa cum am cumpărat o folie de paracetamol și una de aspirine cu 80 de lei. Că erau niște paracetamoale și aspirine de foarte mare angajament.

Dar aseară am învins, dragi prieteni. Am învins ca Aristotel în bătălia de la Panamera, ca Ahile, târându-l de păr pe Hector, prin fața unei Casandre ce își smulge părul de pe corp de durere. Am învins.

Pentru că a început iarăși sezonul pufului de plop și al polenului, iarăși strănut și îmi curge nasul, de la alergii.

Așa că am intrat într-un Sensiblu, cerând, mucios, un spray antihistaminic pentru polen. Normal și logic, farmacista se duce în spate și vine cu un uberspray, cel mai tare spray pentru copii, dar care merge și la adulți fără probleme, cu doză dublă.

La care spray, ceva se ridică precum o furtună Coriolis în interiorul meu și întreb:
– Cât costă?
– 75 de lei…
– Dați-mi un Olynth, am zis, plin de eleganță.

După care am plecat.
Învingător precum Ptolemeu la Siracuza…
Desigur, tot îmi curg mucii, dar măcar nu am nasul înfundat.