Acest text apare peste tot, cu apendicele preluat. Am săpat după autor, am găsit aici pe cineva care nu a menționat dacă e scris de el sau și el l-a preluat. Am decis să îl public pentru că este mult prea bun și mult prea bine structurat ca să rămână ascuns pe o rețea de socializare populată mainly de săraci cu duhul și pentru că, pur și simplu, nu aș fi putut scrie un text mai bun pe această temă.

Mereu m-am întrebat cum poate funcționa un alegător constant al PNL-ului.
Ce-l poate motiva să revină mereu la aceeași opțiune politică, chiar dacă, de fiecare dată, PNL-ul de la sfârșitul unui ciclu electoral este, aparent, opusul PNL-ului de la începutul aceluiași ciclu electoral.
În 2004, PNL intră la guvernare alături de PDL, dar până în 2008 (anul următoarelor alegeri), deja scoseseră PDL din guvern, îl suspendaseră (în cârdășie cu Dan Voiculescu și PSD) pe președinte, și guvernau, veseli, alături de PSD.

La alegerile din 2008, se prezintă cu mesaje electorale anti-psd, dar nici nu trece 1 an până când, alături de PSD (ca întotdeauna, aș zice), în 2009, votează moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Boc, și, din biroul de la Grivco al lui Dan Voiculescu, îl propun ca prim-miniștru pe mereu atentul și îngrijoratul domn Iohannis.

Adică, încă o dată, PNL joacă pe mâna pesedeului.
În 2010, Dan Voiculescu își scoate partidul din alianța cu PSD ca să și-l bage în alianță cu, ați ghicit, PNL.

Da, Dan Voiculescu (ca și Gigi Becali sau alte mai figuri ale neamului) a fost băgat în Parlament de către PNL, sub fusta largă a PNL-ului.
Ăsta a fost primul pas spre următoare „mare mutare liberală”, spre acel moment în care PNL a decis că nu vrea să mai joace rolul de amantă secretă, ci vrea să își asume la tribunal adevărata și singura iubire, rostul vieții sale pe Pământ, PSD.

Cred că perioada USL a fost singura perioadă onestă din existența PNL. Onestă în sensul asumării propriei identități.
În 2012, alături de PSD, PNL matură pe jos cu toate instituțiile României, de la Institutul Cultural Român până la Curtea Constituțională.
Sper că măcar asta nu vi s-a ștres complet din memorie.
Revenim la alegeri și la alegătorii PNL.

În 2012, PNL intră triumfător în Parlament, la braț cu PSD, cu o majoritate înfiorătoare, peste 66%.
Așadar, alături de PSD.
Înjurând de mama focului PDL-ul și pe „dictator”.
Ca să-și respecte tradiția, însă, următoarele alegeri (din 2016) îi găsesc pe PNL în tabăra „anti-PSD” și în mare iubire cu PDL.

Adică, împotriva celor cu care intraseră, adineauri, în Parlament. Și, în același timp, alături de fix cei pe care îi blestemau cel mai tare, tot adineauri, la intrarea în Parlament.
Ca notă de culoare, în 2014, fix anul alegerii ca președinte a domului „liberal” Iohannis, PNL o trimitea în Parlamentul European pe Norica Nicolai, să reprezinte cu mândrie și patriotism interesele neamului.
Cap de listă pe lista de candidați PNL la alegerile europarlamentare din 2014, a fost doamna Nicolai. Adineauri, în iulie, anul ăsta, și-a încheiat ultimul mandat la Bruxelles, dintre cele 2 cu care a oblojit-o PNL.

Norica Nicolai, Varujan Vosganian, Tăriceanu, Antonescu,Decebal Traian Ștefan cel Mare Remeș, Tudorel Toader, Victor Ciorbea, Meleșcanu, etc… sunt toți creații „de frunte” ale PNL-ului, vârfuri ale societății, decidenți în numele României.

Asta crește PNL în ograda sa, de 30 ani, viitorii mari iubitori de PSD, în momentele de relativă cumpănă pentru PSD sau în momentele de maxim ale PSD. „La bine și la rău”, adică.
De câte ori PSD avut nevoie de o mână de ajutor, PNL a fost acolo, să i-o ofere.
Când pe față și cu tot partidul (modelul USL), când mai pe ascuns sau cu bucăți rupte din PNL (modelul Tăriceanu).

Dar dvs pretindeți că PNL încă nu și-a arătat adevărata identitate, ci încă mai are multe de arătat.😊
Revenind, aveți idee cum funcționează un alergător constant al PNL-ului?
Ce-și spune el, în ziua votului?

„Eu cu cine votez, azi? Cu PNL-ul de azi, cel care e opusul PNL-ului de ieri, dar pe care tot eu l-am votat și ieri, când era opusul PNL-ului de azi, cel pe care tot eu vreau să-l votez și azi?”.
Cum reușesc ei să scuture din cap, ca să scape de vreo 254 de nuanțe de maro, și să rămână în cap doar cu forța a vreo 2 nuanțe de ceva mai puțin maro, atunci când votează, încă o dată, PNL?
Mie mi se înnoadă creierii.

Constantin Udriște – răspuns dat unei doamne subit indragostită de partidul ăsta ciudat.