Italia, fotbalul si amintirile

Campionatul mondial de fotbal din Italia a fost primul campionat văzut de mine, imediat după revoluţie. Doamne, ce nebunie a fost atunci.
Aveam un televizor cu lămpi, Complement E, care bineînţeles, s-a buşit fix cu o săptămână înainte de începerea campionatului. De unde naiba să iei televizoare, în rromânia anului 1990, la 6 luni după revoluţie? Desigur, avea Samsung, dar costa, în banii de acum vreo 80 de milioane un televizor mic de 54 de cm.

După şpăgi intense, cozi de interminabile la magazine, pupat în cur tovarăşi gestionari, am reuşit să cumpărăm un TV Thomas, rromânesc, cu piese NEI.
Doamne, ce frumos se vedea. Primul nostru TV color. Aveam să vedem şi noi culoarea echipamentului jucătorilor, după o viaţă de văzut meciuri în alb-negru.

Doamne, ce campionat mondial a fost. Cu Notti Magiche al Gianei Nanini, cu Maradona, cu Baggio, Schillaci, Burruchaga, Lineker, Matthaus, Higuita, Milla, Makanaki, zei, nu fotbalisti.

Atunci am aflat prima oara de catenaccio, apărarea italiană, inventată de un argentinian, Helenio Herrera. Aproape că îmi venea să muşc din televizor când vedeam cât de uşor distrug italienii orice tentativă de atac şi cum, după ce marchează un go, practic jocul e terminat pentru că nimeni nu era capabil să le dea gol italienilor când intrau toţi în apărare.

Şi mi-a mai plăcut ceva la italieni. Faptul că, într-o vreme în care echipamentul de fotbal era format din tricouri polo şi şorturi care semănau cu chiloţii, italienii aveau nişte super tricouri care îi transformaseră în cei mai musculoşi fotbalişti de la CM. Bine, Vialli era un mare musculos la propriu, dar şi pe ceilalţi îi transformau la maxim.

Aşa că, pentru că mi-a plăcut să rememorez clipe peste care au trecut 20 de ani, am o competiţie. O competiţie de amintiri, la care nu ştiu câţi vor putea participa, pentru că mulţi dintre voi atunci erau în faza de proiect sau în perioada când actualul vostru tată îi făcea capul mare doamnei mamă, explicându-i că sexul e şi el o opţiune, nu doar ţinutul de mânuţă în parcuri.

Ce fază v-a plăcut mai mult la Campionatul Mondial de Fotbal din Italia 1990?
Puteţi să descrieţi faza pe blogurile proprii sau în comentariile acestui post.
Nu, nu e nevoie de link, doar să îmi atrageţi atenţia că aţi scris, că altfel nu am cum juriza.

Premiul? Sunt 2 premii de la Puma.
Câte un tricou al naţionalei Italiei, un rucsac şi o minge originală de fotbal, a aceleiaşi naţionale italiene, minge semnată de toţi componenţii ei.

Puteţi vedea cum arată şi restul echipamentului, aici.

Puma a schimbat culoarea echipei nationale a Italiei pentru Cupa Confederatiilor. Este pentru prima oara cand Puma dedica o editie speciala ,de colectie ,unei singure echipe nationale.Colectia PUMA King XL Italia, pe care o puteti vedea aici va fi folosita exclusiv pentru Cupa Confederatiilor din 2009; si echipa reveni la culoarea traditionala dupa incheierea turneului.

Dacă vrei să comentezi fără a mai trece prin moderare

57 comentarii

  1. daca aveai si o pereche de blugi „Italia ’90” de oferit ca premiu, imi dadeau lacrimile :)

    Thumb up 0
    • #2

      din pacate, nu am. banuiesc ca se retine ca asta e echipament nou, sigilat, de la puma, lansat anul acesta, nu e tricoul meu din ’90 :))

      Thumb up 0
  2. Tocmai ce vorbeam de Italia 90 și Roger Milla care acum nu mai are un dinte. :!!

    Ahăăă… Roger Milla ne-a dat nouă două boabe în meciul de la acel Mondial. Am văzut meciul la bunică-mea, iar afară tuna și fulgera. Ce fain!

    Thumb up 0
  3. Apropo de Italia. Marele meseriaș al acelui Mondial nu a fost Vialli, ci Totto Schillaci. [-(

    Thumb up 0
  4. ia macar unul din tricouri la sala si usuca-l pe tine sa aiba iz de „sudoarea anilor ’90 tinuta in suflet atata amar de vreme” :))

    Thumb up 0
  5. #6

    care tot schillaci nu a mai jucat nimic dupa aia, ajungand sa joace prin japonia vreo 4 ani. plm, cred ca Milla are vreo 70 de ani acum:))

    Thumb up 0
  6. salut Cetin! Nimic despre stand up ul din Music Pub? Sau nu ti-e bun tricoul ;)?

    Thumb up 0
  7. #8

    roarrr, cum e echipamentul ala 8| asa premii mai zic si eu! ;-)

    Thumb up 0
  8. #9

    Italia 90 a fost deasemenea primul mondial vazut, si desi aveam doar vreo 6 ani, imi aduc aminte ca l-am vazut la un televizor „sport” la mare (pe undeva prin Eforie Nord). Desi nu mai tin minte prea multe, a fost o faza in semifinala Anglia-Germania cand Paul Gascoigne a izbucnit in lacrimi dupa ce a luat un cartonas galben si ar fi pierdut finala in cazul in care Anglia castiga. Dupa ceva vreme mi-am dat seama cat suflet puneau unii oameni in fotbal pe vremea aceea, o vreme in care fotbalul nu insemna doar bani…

    Thumb up 0
  9. #10

    nu imi amintesc prea clar sa ma fi uitat la vreun meci (6 ani). stiu doar ca aveam lustra cu italia ’90 si eram tare mandru de ea. nu era mare chestie, un bec cu un abajur de plastic care de jur imprejur avea pe el o hartie colorata cu scris „italia ’90”, si desenate o minge de fotbal si niste steaguri. am plans de m-am spart cand au decis ai mei vreo 3-4 ani mai tarziu ca trebuie sa schimbe hartia aia „care nu mai e actuala” si au pus o bucata de ambalaj de cadouri in locul ei.

    Thumb up 0
  10. Off… sunt atat de multe…

    a) Bucuria de pe chipul lui Balint atunci cand a inscris golul egalarii impotriva Argentinei. In timp ce Camerun si URSS o pusesera de un blat micut (comunistii au inscris exact atatea goluri cat le-ar fi trebuit pentru a lua locul 3 in grupa), sarantocii din Romania le-au tras-o campionilor mondiali exact cand trebuia.

    b) Primul gol al lui Schillaci din meciul cu Austria. Dar nu faza in sine, ci bucuria de dupa, acea cursa nebuna prin fata tribunelor pline de tifosi. Nu cred ca mai era un copil in Romania care sa nu se creada Toto dupa marcarea golurilor de pe maidan.

    c) Dansul lui Roger Milla, infuzia africana a campionatului. Parea un primitiv pentru care jocul de fotbal se identifica cu vanatoarea. Am regasit acel sentiment in 2002, cu echipa Senegalului.

    d) Conflictul Voller – Rijkaard. E ciudat pentru ca de la acel meci nu mai imi amintesc decat celebrul schimb de lichide. Tinand cu Germania, eram in stare sa il strang de gat pe olandez.

    In rest, un campionat destul de slab. Nu mi-am dat seama de asta decat patru ani mai tarziu. In 1990 eram deja socat ca exista in lume ceva atat de uluitor precum Campionatul Mondial de Fotbal. Iar socul m-a determinat sa imi fac in urmatorul an o colectie impresionanta de surprize Turbo (pentru cunoscatori), pe care le-am pierdut la fel de repede intr-un schimb echitabil de timbre… :))

    Thumb up 0
  11. Italia ’90, la un meci al Romaniei: Tribuna plina de romani care arborau un banner pe care scria „Ti amo Italia”. Asa au intrat romanii in sufletul italienilor, iar peste ceva ani, rromanii in casele italienilor.

    Tot legat de Italia ’90, cea mai tare mascota din istoria campionatelor mondiale, Golazzo (parca), omuletul din cuburi colorate.

    Thumb up 0
  12. Eram prea mic sa ma pasioneze fotbalul, dar stiu sigur ca tata era innebunit dupa el. Mai ales de acel campionat venit imediat dupa sfarsitul comunismului.

    Primul televizor color a fost cumparat prin 91, deci, la campionatul din 90 aveam tot vesnicul televizor cu lampi (nu mai retin firma).

    Intr-o seara se difuza un meci, nu stiu ce meci, si s-a ars o lampa. Televizorul nu mai avea imagine, dar sunetul mergea brici. O luase razna tata. Nu mai stia ce sa faca. Avea ceva lampi de rezerva dar nu se potriveau. Era ceva meci important pentru ca a facut o criza :)

    Pana la urma a iesit la o tigara pe balcon si si-a adus aminte de un vecin care doar ce-si cumparase un televizor si ramasase cu cel vechi (tot alb negru, tot pe lampi) in camara.
    Se imbraca, fuge repede la el si ii spune beleaua cu televizorul si cu meciul.

    I-a dat vecinul televizorul si i-a zis si „buba” acelui televizor „Nu avea sunet!”. A fost cea mai neasteptata coincidenta. A ajuns tata cu televizorul acasa, l-a bagat in priza langa celalalt, i-a conectat o antena (de cablu nu se punea problema in perioada aia) si a aprins ambele televizoare.

    Era cel mai fericit om de pe pamant cu toate ca avea un televizor la care se uita si un al doilea televizor la care asculta.

    Thumb up 0
  13. @sagi asta e mult prea buna:))
    eu aveam abia vreo 6 ani pe vremea aia..si sa mor de`mi amintesc ceva:))

    Thumb up 0
  14. #15

    nu extinzi si la campionatul din SUA 1994 ??

    eu pe ala mi-l amintesc, chiar daca vag.. ca aveam vreo 7 ani pe-atunci :)

    Thumb up 0
  15. #17

    Eu ce imi aduc aminte sunt mascotele facute din pachete de tigari cartonate, doamne cat imi doream unul. Dupa 5 luni dupa ce s-a incheiat campionatul am reusit sa strang pachetele Assos si ma rugam de astia mai mari sa-mi faca si mie unul. Aveam 9 ani. :))

    Thumb up 0
  16. Eram micutz atunci vreo 6 ani dar nu pot sa il uit pe Roger Mila care la 40 de ani a rupt norma …

    Thumb up 0
  17. Aveam 6 ani – de abia deschideam ochii mai acatarii, dar era un an de mare efervescenta – dupa toata agitatia cu revolutia plutea un entuziasm general – explozia de marfuri din TUrcia, muzica straina – calificarea si campionatul mondial se potriveau de minune atmosferei – tata, dupa o cearta uriasa cu mama, a dat o gramada de bani pe un televizor color de la free-shopu de pe Tomis ( cred ca daca mai punea niste bani peste ne luam masina,asa sustinea mama ).
    Ce imi amintesc de la campionat – eram la tara,toata dupa-amiaza eram la joaca pe strada dupa care ma strigau sa vin acasa – veneam cu 3-4 prieteni si vedeam Testoasele Ninja dupa care urma meciul – in culori cu grafica aia minunata.
    Tin minte golurile lui Lacatus cu URSS,care mi se pareau firesti,desi toti ceilalti ziceau ca URSS e o mare echipa, marea dezamagire din meciul cu Argentina – Maradona nu mi s-a parut mare branza.Apoi drama din meciul cu Irlanda – si acum tin minte ratarea lui Daniel Timofte.Aaa,mi-am amintit si de gumele de mestecat cu poze de fotbalisti si echipe – era o nebunie intreaga,chiar si la tara.
    In rest – mari jucatori: Caniggia, Valderama si Higuita, Gascoigne, meciul terminat la penalty-uri intre Iugoslavia si Argentina unde Maradona a sutat in bara, Salvatore Toto schilacchi, accidentarea portarului argentinian Neri Pumpido si inlocuirea cu Goicoechea,un specialist al penalty-urilor, David Platt cu frizura caston si un gol superb cu capul, Gary Lineker, leii neimblanziti: Makanaki, Milla, Omam Biyik – eram terifiat la meciul cu ei – ar fi multe,multe daca stau sa sap.
    A fost o vara de neuitat, terminata trist – lacrimile lui Maradona au fost inceputul sfarsitului pentru el si pentru o intreaga epoca din fotbal.

    Thumb up 0
  18. #20

    Tin minte ca acum acel campionat unde am tinut cu Argentina. Cu toate astea, stiu si acum pe de rost echipa Germaniei.
    Desi nu sunt stelist imi aduc aminte de golurile marcate de Lacatus, la Bari, in meciul cu URSS (2-0). Primul la coltul scurt dupa o pasa a lui Sabau, iar al doilea din penalti, dupa ce arbitrul a mutat un hent in careu. Dasaev il viseaza si acum pe Laca.
    Si inca o amintire draga: gumele cu surprize cu fotbalisti de la CM!!! Era nebunie in toata tara! Dar asta cred ca merita un articol separat.

    Thumb up 0
  19. Anglia – Camerun cel mai tare meci. Mi-a parut rau de camerunezi, o super echipa.

    Thumb up 0
  20. #22

    Si pentru a comenta o faza:
    Taica-meu: „Pune piciorul ca lumea! Uite-l pe Sabau. Da-i-o lui Lacatus! Asa! Fugi tigane, fugi futu-ti mortii ma-tii. Fugi ba! Sa nu simulezi! Da-i cu ciocu’. Asa! Goooooooooooooooooooooooool!” (a tinut mai mult decat Ilie Dobre). „Adu-mi o surpriza cu Lacatus sa o lipesc pe televizor” – taica-meu comentand primul gol al meciului de debut cu Rusia. Oricum, era mai antrenant decat Torescu.

    Thumb up 0
  21. In 90 aveam ata 11 ani. Si nu-mi aduc aminte foarte multe despre campionatul propriu zis, de meciuri, de faze. Imi aduc aminte foarte bine jucatorii. Pentru ca aparusera deja abtibildurile cu fotbalisti si albumele pe care trebuia sa le completezi. Si imi aduc aminte foarte bine cum smangleam cate 25 de lei din buzunarul tatalui meu si cumparam 5 plicuri cu cate 5 abtibilduri. Eu conduceam bursa neagra din jurul blocului. Am fost singurul care l-am avut dublura pe Schilacci si l-am dat atunci pe Caniggia si Mattheus. Si, ca veni vorba de Caniggia, atunci m-am hotarat sa imi las parul lung. Si tot atunci, l-am botezat pe fratele meu Dasaev, ca el tot timpul statea in poarta cand jucam. Faine vremuri, futui…

    Thumb up 0
  22. #25

    Eu nu mai zic nimic de faze … au fost multe … Dar, vroiam sa va intreb daca va aduceti aminte reclamele. Chiar urasc publicitatea, dar pe atunci erau unele de …. Adidas Torsion … devenit mai tariuz Ranga Torsion … sau, cumparati un pantof Gregorio Rizzo … si daca mai ai bani, cumpara-l si pe al doilea. Si genericul ala al mondialului era misto.

    Da, si mi-as fi dorit ca acel mondial sa fie in ’91 si nu in ’90. Asa poate ajungea si Dinamo sa ia un titlu european. Pacat! O nationala cu 10 dinamovisti. Spune tot despre Dinamo din acei ani.

    Thumb up 0
  23. #26

    Cel mai tare lucru din perioada Campionatului din ’90, a fost atunci cand ma nasteam eu :D !

    Thumb up 0
  24. #27

    dragos clar :))

    Thumb up 0
  25. Am decis să participăm și noi la concursul ăsta. Nu pentru noi ci pentru cei care ne vizitează blogul. Pentru că, al lor va fi premiul în cazul în care ni-l acorzi. ;-)

    Thumb up 0
  26. Cred că am un comentariu în stand-by

    Thumb up 0
  27. Tin minte ca, la un meci al Italiei, ma uitam eu cu tata in timp ce beam noi ca barbatii, el bere – eu lapte din biberon, cand, la o faza importanta, eu strig „tata”.
    Cum eu aveam un an, tata nu prea era obisnuit cu limbajul meu, asa ca m-a intrebat, cu zambetul pe buze, „ce vrei tati?”. Eu tot insistam ca „tata, tata”, el imi tot raspundea, dar pana nu a venit mirosul, el nu si-a dat seama ca de fapt ziceam „caca”, pe limba mea.
    Si uite asa, comentatorul striga „goooool” de mama focului, la televizor, iar tata striga „pliiiiiiiiiiiiiiin” catre mama, controlandu-mi scutecul :D

    Thumb up 0
  28. #31

    Ce faza?? hmm aveam 6 ani atunci si devoram fotbalul ca nimeni altul..ce imi placea cel mai mult si mi-a ramas si acum era mascota Ciao parca si imnul de la inceputul fiecarui meci :D si apropo m-am bucurat pentru golul lui Andy Brehme. Uram Argentina cum urasc Brazilia azi :) De ce ? pentru ca erau cei mai buni si preferam outsiderii

    Thumb up 0
  29. Italia ’90? M-am nascut in ’89. Insa am prins SUA ’94. La 5 ani pe care-i aveam pe vremea aia urmaream cu sufletu’ la gura fiecare meci impreuna cu toata familia. Fotbalul chiar era un fenomen pe vremea aia, o forta suprema a naturii, iar campionatele mondiale, la care participa si Romania, erau o bucatica de spectacol rupta din Paradis. Mi-aduc aminte cum strigam impreuna cu niste prieteni mai mari prin cartier de dimineata pana seara „Romania!” si cum, dupa aceea, toti fiind fani Brazilia strigam de nebuni pe terenu’ de joaca unde bineinteles ca jucam fotbal…
    Fiecare eram cate un jucator si fiecare incercam sa impresionam cat mai mult.
    Pe vremea aia sintagma „Fotbalul ne uneste pe toti” se potrivea perfect.
    In timpul Campionatului Mondial lumea se opreste si toti respira fotbal.

    Thumb up 0
  30. Hmmm… Sweet remembers….
    Tocmai ne aleseseram cu un „GoldStar”, ce venea sa inlocuiasca mult-prea-batranul „Diamant E”…
    Faza tare a fost explicatia de la blatul URSS cu Camerunul: „Fotbalistii mei nu au vazut de foarte multa vreme ploaie. Unii dintre ei chiar deloc, in Camerun media de precipitatii este infima anual” Asta m-a dat pe spate la vremea aceea. Am ras cu taica-miu ca spartii la scuza asta.
    Si da, aveam de cateva luni buletin. SIC!

    Thumb up 0
  31. Golul lui Lacatus din meciul cu URSS. Cel din actiune… O palma peste fata fostului regim. Pe atunci chiar se juca fotbal, Laca s-a dus direct la suporteri, Mutu s-ar duce direct la camerele de filmat.

    Thumb up 0
  32. Eu aveam televizor Snagov ;) Mai mic decat monitorul de calculator :))

    Thumb up 0
  33. #38

    ciungile noastre de mestecat pe vremea aia erau ,TURBO cu masini , CIN-CIN cu fotbalisti ,LAZER cu avioane,elicoptere ,tancuri si alte prostioare militare,PEMBO, TIPITIP si daca-mi mai aduc aminte de alte ciungi o sa mai postez
    parca gumele astea erau facute de kent (ceva turcesc)

    Thumb up 0
  34. Am vazut campionatul din `90 la un televizor OLT:). Bun, ce sa zic, mergeau pe baza de pumni pentru ca atunci cand iti era lumea mai draga disparea imaginea. Pre multe nu mai tin minte…Singurul campionat mondial de unde am amintiri si-n prezent e cel din `94. Un concurs?:D

    Thumb up 0
  35. Eu am 20 de ani. La un singur an de viata nu am reusit sa prind Campionatul Mondial din 1990 si cum e si normal, nu mi-l amintesc absolut deloc nici pe cel din ’94, abia din ’98 ce cumparam din banii de pachet ziarul “Viata Libera” ca sa decupez pozele alb-negru si sa imi fac propriul meu album cu amintiri. De atunci si pana azi sunt intr-o continua colectionare dar intre timp am avansat de la pozele alb-negru la poze oficiale ale Getty Images, AP Photo, Reuters sau Grazia Neri, primite de pe la diferiti prieteni care au la randul lor alti prieteni si tot asa pana intreg lantul e complet.

    Dintotdeauna am fost fascinat de fotbal si de aprofundarea in nenumaratele-i taine asa ca dupa zeci de caiete scrise si mazgalite ba pe la biblioteca, ba pe la vecini la TV m-am hotarat sa imi strang bani sa imi iau si eu un calculator ca sa nu mai stau pe la biblioteca dupa o ora amarata si aia deobicei inainte de terminarea programului. De bani am facut rost tot din fotbal, din pariuri, 3 mil 200 cu un singur leu pariat (3 selectii F1, 3 FX si 1 F2 si da am jucat schema asta inca un an de zile bun, timp in care nu am mai castigat bineinteles si probabil si-a si luat agentia banii inapoi :D). De banii astia am reusit sa imi cumpar un PC de la primul om care mi-a iesit in fata si urmatorul pas era sa fac rost de internet ceea ce s-a rezolvat la fel de repede pentru ca atunci, ca si acum as putea spune, erau la mare cautare retelele de cartier. Pana aici totul a mers ca uns si o data ajuns in fata lui am inceput sa caut si video ca de “povesti” eram satul. Tata avea o caseta VHS care parea din alta era ce avea inregistrata finala de la Sevilla din ’86. M-am uitat la meci si am ramas placut impresionat asa ca mi-am zis ca voi cauta meciuri din 1986 incolo. Nu am gasit. Pasul urmator: video la 1987 incolo… Iar rezultate slabe si am continuat asa pana am dat de o pagina ce avea postate rezumatele de la “Italia ‘90”. Primul pe care am reusit sa il vad a fost Italia vs. Cehoslovacia si am ramas impresionat de jucatori ca Zenga, Bergomi, Baggio si bineinteles Schillaci. Apoi am dat de meciurile Braziliei, Germaniei, Angliei si chiar Romaniei insa in dreptul nostru nu erau decat 2 minute jumate de rezumat la meciul cu Camerun asadar nu am apucat sa ma bucur decat mai tarziu asupra victoriei cu Uniunea Sovietica, pentru ca fara video, un meci pierdut, era doar un meci pierdut chiar daca putea fi jucat din tot sufletul de jucatorii echipei nationale. Terminand cu grupele am reusit sa gasesc mai multe rezumate si chiar doua meciuri intregi (al Spaniei cu Iugoslavia daca imi amintesc bine si Germania cu Olanda) si desi eu ma asteptam ca golurile sa curga spectaculos cred ca am trait prima dezamagire a vietii cand am vazut ca nimeni nu joaca nimic. Portarii puteau fi si spectatori la fel de usor. Ce ma mai enerva pe langa lipsa de goluri (care se pare ca i-a picat bine totusi Irlandei), era faptul ca jucatorii aveau doar numere pe tricou si ma chinuiam din rasputeri sa ii recunosc.

    Faptul ca am vazut si am revazut Germania cu Olanda de cel putin 3 ori, m-a adus in ipostaza din care pur si simplu ii indrageam pe Brehme, Voeller, Matthaus si Klinsmann. Prima data Voeller nu ajunsese in “Top 4” dar dupa inegalabilul moment de amuzament dintre el si Rijkaard, am decis ca Voeller are acel ceva in el si nu ar trebui sa lipseasca de pe lista favoritilor. :D

    Daca as sta sa imi mai amintesc probabil as mai scrie, dar pentru ora 2 jumate cred ca e de ajuns. Ca sa nu scap concluzia pentru ca totul pare terminat subit, am avut doua echipe favorite: Italia si Germania dar pe termen lung am ramas fidel doar calcio-ului Italian. Prima dragoste nu se uita asa cum primul campionat mondial nu se uita de asemenea. :D

    P.S. Sper ca nu am plictisit pe nimeni de moarte. :P

    Thumb up 0
  36. #41

    Pe atunci aveam doar 10 ani, nu aveam televizor dar mergeam la vecini.
    Cel mai bine imi aduc aminte meciurile Romania – Argentina si Romania – USSR :)

    Dupa campionat am inceput sa-i strigam pe toti vecinii nostrii rromi „makanaki”.

    Thumb up 0
  37. Acum vre-o 15 ani, imediat ce febra comunismului a scazut, ne strangeam si ne bucuram ca putem sta afara mai tarziu de ora 22.
    Aveam un joc numit „Vampirii” care avea niste reguli bine stabilite.
    Inainte de inceperea jocului trebuia sa ne alegem teritoriul in care aveam voie sa fugim si sa ne ascundem, si daca ieseam din acel perimetru chipurile muream. Perimetrul era destul de mare. Cam in jurul unui blog.
    Cineva mijrea si restul se ascundeau.
    Cel care mijea daca vedea pe un „om” trebuia sa fuga si sa il prinda. Asa devenea si acel om „vampir”. Si acestia doi veneau dupa urmatorii, si uite asa incepea apocalipsa, pana ramanea unul singur si fugeau dupa el cam 10-12 vampiri. Se simtea mai ceva ca Duffy, vanatoarea de „bampiri”.

    Thumb up 0
  38. #43

    offf, aveam 12 ani atunci, tin minte ca am plans de bucurie ca a castigat Germania….eu tineam cu Germania, aveam toate surprizele cu jucatorii nemti de la nu stiu ce gume de mestecat,aveam un album in care le lipeam, toate caietele mele aveau desenat steagul Germaniei, imi facuse tata si pantaloni si rucsac in culorile negru, rosu, galben….am senzatia c-a fost cel mai frumos campionat mondial, poate si pentru ca a fost primul pentru mine……e, ce vremuri…

    Thumb up 0
  39. #44

    Tin minte ca aveam pe vremea lui Ceasca un TV Diamant, care bine-nteles ca era tot timpul stricat. Asa ne-a prins si Revolutia, pe care am vazut-o la tv-ul vecinilor. Taica-meu lucra la oficiul de calcul si l-au trimis in delegatie la Timisoara dupa un calculator exact in zilele cele mai fierbinti ale Revolutiei. S-a intors de acolo alt om. Tin minte cum ii povestea maica-mii despre morti si sange pe jos prin centrul Timisoarei si alte grozavii. Noi, copiii, cica dormeam, dar de fapt trageam cu urechea de dupa usa. Oricum, calculatorul ala era un TIM-S (ceva gen HC-85, pentru cunoscatori) si functiona impreuna cu un televizor color Elcrom. Revelionul ’90 l-am facut fara televizor in casa. A fost cel mai naspa revelion din viata mea. Cred ca nu e nimeni care sa nu-si aduca aminte ca, pe vremea aia, revelionul era cam singura data cand puteai sa vezi „glume” cu Dem Radulescu la tv. Pt. noi insa a fost simplu: la ora 10 am mers la culcare, ca in orice zi obisnuita. Dupa cateva luni a inceput Italia 90, iar eu eram microbist inrait pe vremea aia. Dupa faza cu revelionul, taica-meu a zis ca-si baga picioarele si aduce acasa de la servici tv-ul ala Elcrom. Mi se parea corect, mai ales ca-si riscase viata pt. el la Timisoara, plus ca asa aveam si eu sanse sa vad campionatul la tv color! Mai tin minte si acum golul lui Lacatus in poarta lui Dasaev, pe Toto Schillaci, salvatore della patria (sper ca asa se scrie)… Dar cei mai tari mi s-au parut camerunezii, mai ales cand au batut Argentina in 10 oameni. Parca vad si acum golul lui Oman-Biyik. Iar cartonasul rosu parca il luase frate-sau, Kana Biyik…
    Si mai tin minte ca in finala a fost un cartonas rosu la un fault la Klinsmann, care a simulat mai ceva ca Laca in zilele lui bune. :))
    Ce vremuri… Bine ziceau italienii: Notti magiche…
    PS: mi-am adus aminte si ca in pauzele meciurilor se dadeau celebrele reclame: „Fugi! Un pantof Adidas Torsion” :))

    Thumb up 0
  40. Spre deosebire de marea majoritate a cititorilor tai, eu sunt nitel mai „copt”, fiindca am avut ocazia sa vad la TV si CM din Mexic ’86 (eram in concediu cu parintii la Baile Felix si prindeam programele de la vecinii unguri), apogeul carierei lui Maradona.
    Daca tot ai adus vorba de apararea Italiei, care bloca poarta mai ceva ca romanii la Marasesti in timpul razboiului (stii tu, faza cu „pe aici nu se trece!), defensiva aceea condusa de Paulo Maldini l-a facut pe Zenga recordman al invincibilitatii (apararile bune fac portarii mari).
    Nu mai primise gol de nu stiu cate sute de minute :) , dar i s-a infundat tocmai in fata spectatorilor italieni, in meciul cu Argentina, cand Caniggia s-a inaltat mai tare decat el (si Zenga mai avea si mainile intinse) si a deviat pe spate o centrare in poarta Italiei.
    Cu golul ala argentinienii egalasera, au mers in prelungiri si s-au calificat in finala! ;-)

    Thumb up 0
  41. #46

    Autocolantele !!! Clar alea erau in mijlocul atentiei, si cine avea si album era boier. Stiu ca aveam o gramada de dubluri, tripluri si faceam adevarat comert, ca era si in functie de cat de bun era jucatorul si cat de rar il trageai. Din pacate, ultimul cu care am facut „comert” mi-a pus capac, era mai mare ca mine cu mult, si mi le-a luat sub pretextul sa le vada mai bine si dus a fost. :((

    Thumb up 0
  42. #47

    exact, mihai!!!despre autocolantele alea era vorba…mie cred ca mi le-a aruncat mama acu vreo 2 ani, ca altfel le mai aveam si acum, pe undeva pe la ai mei….

    Thumb up 0
  43. #48

    Da, erau super tari ! Panini se numea firma. Acu’ le gasesti pe e-bay la preturi astronomice :)) Aporpo, acu vre-o saptamana am vazut la magazin Bonibon !!! Astept cu nerabdare inghetata Polar, aai ain ambalaj de unt ;-)

    Thumb up 0
  44. #49

    Da, erau super tari ! Panini se numea firma. Acu’ le gasesti pe e-bay la preturi astronomice Apropo, acum vre-o saptamana am vazut la magazin Bonibon !!! Astept cu nerabdare inghetata Polar, aia in ambalaj de unt ;-) (p.s. taste varza :( )

    Thumb up 0
  45. Italia VS Cehoslovacia, golul lui Roberto Baggio: http://www.youtube.com/watch?v=UGi2Cni5y_g

    Golul lui Balint pe când jucam ca o echipă (se văd pasele superbe) și ne permiteam să învingem Argentina: http://www.youtube.com/watch?v=S1v-MVYd5Ho&NR=1

    Thumb up 0
  46. Ca tot veni acest articol de al tau si concursul, eu nu aveam cum sa nu-mi amintesc de un gol al lui Caniggia si felul in care l-am trait. Dar mai ales motivatia mea. Mai multe vei putea citi pe blogul meu:

    http://www.henrich.ro/seriale/italia-1990-i/

    Doamne, ce vremuri … ce grafica in timpul meciului, zic eu cea mai reusita de pana acum, pana si mascota competitiei. Mi-e dor de 1990 chiar daca eram un mic putoi. Practic nu-mi vine sa cred, abia inainte sa scriu articolul de mai sus, am realizat ca eram un mic putoi.

    Asa de devreme, chiar cu 2 ani mai devreme sa incep sa ma uit la fotbal. Ceva nu este in regula cu mine …

    Thumb up 0
  47. #52

    O faza anume nu imi vine acum in minte, dar mi-amintesc meciul dintre Anglia si Camerun in sferturi. Stiu ca au condus africanii cu 2-1 pana aproape de finalul meciului (min 85), asta dupa ce au fost condusi la randul lor cu 1-0, si au egalat englezii la 2, iar in prelungiri au marcat golul victoriei. Si a fost si un meci tare interesant, cu multe actiuni (sper sa nu ma fi lasat memoria chiar in halul asta). Si ar mai fi multe franturi care imi vin acu in minte, dar o lasam pe alta data.

    Si pt mine a fost primul CM (7 ani) si m-a surprins si mi-a placut ceremonia de deschidere, era ceva cu totul nou.

    Thumb up 0
  48. Pe bune, cel mai tare campionat mondial pe care l-am prins. De neuitat campionatul si pentru ca nasul meu de botez, a savurat meciurile nationalei din tribune chiar, dar s-a gandit si la mine si mi-a adus o mascota cu Golazzo cat mine de mare aproape, pe care inca o mai am si acum.

    Thumb up 0
  49. #54

    7 ani aveam…din meciuri nu-mi mai amintesc foarte mult, doar finala…si adidas torsion, DACA VREI POTI!

    Thumb up 0
  50. #56

    Cand citesc comentariile voastre ma apuca si pe mine dorul de acele vremuri,aveam 9 ani pe atunci,tin minte ca am vazut si eu vreo 3 meciuri de la campionat la un TV alb-negru desigur,imi amintesc de golurile lui Lacatus contra Rusiei si cum am luat bataie de la Camerun,eram mare fan dupa aceea Cyril Makanaky sau Roger Milla…Colectionam abtibilturi si faceam schimb cu prietenii,un prieten avea albumul intreg si tin minte ca mi l-a lasat mie ca si amintire inainte sa plece in Canada in 1992,plecat a fost ca nici nu a mai venit in tara de atunci…
    In rest nu tin minte mare lucru decat ca se simtea fotbalul altfel atunci si eram foarte bucurosi cand era un meci la TV.

    Thumb up 0
  51. #57

    Apropo de ciungile de care spunea jokeru, exista un tip care inca mai colectioneaza „surprize” de pe vremea aia, inclusiv Turbo, Tipitip, Pembo. Si-a pus colectia pe net la http://colectionaruldesurprize.wordpress.com/
    Aruncati un ochi, e impresionant ce a putut omul asta sa stranga in toti anii astia…

    Thumb up 0