Azi, obosit fiind după drum, a decis să mă culc puțin după-masă. Doar că am impresia că am ales să dorm în cele 3 ceasuri rele ale zilei de marți.

De-abia ce adormisem de 20 minute, când bing-bang la ușă. Mă trezesc, mă duc chior de somn la ușă, deschid, un nene destul de negru de furi, care începe să se rățoiască la mine.
– Bună ziua!
– Bună o fi.
– Aveți dumneavoastră pe cineva care are un logan cu număr de Brăila?
– Nu.
– Pentru că mă blochează de câteva zile și nu pot să plec din parcare.
– Nu, nu e la mine.
– Și nu știți pe cineva în bloc cu număr de Brăila?
– Nu.
Și pleacă.

Ok, repede, hai la loc în pat, că somnul e încă culcușit pe perna moale și plăpumioara pufoasă. Adorm fericit ca și cum aș mai prinde 15 minute de somn înainte de a pleca la muncă la ora 6 dimineața, când bing-bang. Deschid ușa, prietenul meu cu mașina.

– Auziți domnu`, sunteți sigur că nu știți pe nimeni cu o mașină cu număr de Brăila?
– Absolut sigur.
– Pentru că eu am informații foarte sigure că știți.
– Poate că știu, dar sigur nu sunt parcați în fața blocului meu.
– Deci mie mi-a zis administratorul că la dumneata în casă intră tot felul de elemente de astea și că sigur de aici e ăla cu număr de Brăila.

Discuția se purta în fața ușii, eu în chiloți cu mânecuță, el în geacă. Sincer să fiu, achiesam cu durerea lui, și eu aș face ca trenul de nervi dacă un idiot mi-a bloca mașina așa.

– Bun, mergeți la el să o mute atunci, pot să merg să dorm acum?
– Haideți domnule, că mi-a zis că e la dumneavoastră, cu Seatul verde.
– Nu am SEAT verde…
– A nu? Vai, mă scuzați, o să mai încerc.

Mă întorc la somn, cu ceva nervi deja. Adorm, sună iar soneria. La ușă, un țigan.

– Bună ziua, suntem împuterniciți de către asociația de salvare a ramelor de carne ********* să …
– Nu, mulțumesc!

Mă întorc la somn, deja fără somn. În 5 minute, iarăși sună la ușă.

– Bună ziua, am sunat să îmi cer scuze, l-am găsit pe ăla cu numărul de Brăila, nu era de la dumneavoastră…