Acum vreo 2 luni, văzând prin mall-ul de la începutul Moldovei, brăila mall, un puști care se juca foarte frumos cu o kendama, le-am luat și copiilor una, din carrefour, gândindu-mă că poate le-ar plăcea și lor să se joace cu una.

Mirare, ca la cam toate jucăriile pe care li le-am luat eu, de-a lungul timpului, logic, nu le=a plăcut. Bine, nu mi-au zis că nu le-a plăcut, doar că nu s-au jucat cu ea deloc. Timp de vreo 2 luni, până într-o zi.

Într-o zi fatidică, când a prins Igor kendama și a transformat-o în rumeguș fin. Eh, din momentul ăla, a fost cea mai mișto jucărie pe care o putea avea cineva, ceva fin, ceva minunat, ceva extraordinar. Ceva pe care ei nu îl mai aveau, pentru că îl stricase Igor, mă-nțelegi?

De 3 zile caut kendama. Prin toată Brăila, prin toate marketurile din capitală. Nimic, absolut nimic. Am găsit mai-nainte, la Auchan Titan, 32 de lei, unde au vreo 3000 de bucăți, mi s-a șoptit un inside. Noroc că ai cunoștințe pe ici și colo, mi-a șoptit demonul meu cel bun.