Alaltăieri, după ce am ieșit de la barmaniada, mi-am satisfăcut curiozitatea de a merge să îi pozez și eu penisul lui Trăienel. Știu, e greu de crezut, dar de-abia acum am reușit să ajung acolo per pedes, să mă bucur și eu de organul său atoate-atârnător.

Și, în celebra poziție strâmbă, în care reușesc eu să cujet drept, am concluzionat că porcul merită să fie pus acolo, în penisul gol, mic și dezumflat. Dacă nu era el, acum ne numeam daci, mâncam brânză, varză și viezure și nu am fi auzit de țigani niciodată.

pardon, de rromi.