Acum, dacă tot sunt acasă şi îmi cad mâinile de la ultimul antrenament (trebuie să îmi scot din sistem fasolea cu cârnaţi făcută de Crivăţ sau varza caramelizată cu coaste de porc a lui Hădean), hai să recapitulez pe puncte cam ce a fost la TIFF.

  • Din punctul nostru de vedere, adică al bloggerilor, până la final, organizarea a fost ireproşabilă. Nu mai vorbesc că am avut locuri la gala de premiere fix în primul rând. Dă-o naibii, dacă am ajuns să mă uit sub fusta Claudiei Cardinale…

  • Plus de asta, mulţumită celor de la Ursus am putut să ne luăm şi fetele cu noi, deci am avut movie and ă şou

  • Florin Piersic chiar am vaga impresie că a ciupit-o de fund pe Claudia Cardinale. Desigur, i s-a spus să fie scurt, aşa că nu a vorbit decât 26 de minute, pe ceasul nostru. Iar la final s-a întors şi i-a întrebat pe organizatori de ce nu dau premii în bani şi pentru artiştii care iau premii de excelenţă

  • Mircea Albulescu a reuşit să îi facă să plângă pe mulţi din sală, iar eu am reuşit să îmi înroşesc palmele de la atâtea aplauze. Pot să mă mândresc că la final am avut imensa onoare de a-l fotografia şi de a-i strânge mâna. Credeţi-mă, senzaţia e divină, să îi strângi mâna unui om căruia i-ai savurat toate filmele încă de când erai de-o şchioapă.

    Zoso în schimb s-a simţit dator să îi ridice fusta Mariei Dinulescu. Bănuiesc că şi el a fost emoţionat până la lacrimi.

  • Cam asta a fost despre festival. Păcat că unele din filme nu s-au ridicat la nivelul unui festival de asemenea anvergură.
    La revedere TIFF 2009. Ne vedem la Ediţia 2010.

Pozele sunt de la Sebastian Bargau si Vali Petcu, pentru că synco binevoieste să nu îmi dea net de lunea trecută, drept petru care nu am avut cum să îmi urc pozele pe net.