Astăzi IKEA a lansat noul catalog pe 2011. Mişto, alea, eu personal mi-am mobilat casa doar cu IKEA şi m-a costat maxim 1000 euro.

Voiam să scriu despre altceva. Despre cum faci o ştire mincinoasă din nimic şi despre pişcoturi.
În articolul ăsta se scrie clar că „Avem discuţii pentru mai multe locaţii din Timişoara, Braşov, Cluj-Napoca, Iaşi, Constanţa şi Bucureşti”. Ce înţelege un om normal, de aici? Că IKEA are în plan să deschidă magazine în oraşele alea, nu?

Ei bine, nu. Eu am fost acolo şi am auzit când s-au pus întrebările respective, de un tip care, deşi i se spusese clar că anul financiar IKEA se încheie în august şi nu au ce cifre să îi ofere, el tot punea întrebarea `dar totuşi, poate aveţi nişte cifre, dar poate totuşi, nişte estimări`. Adică omul nu aea nici o treabă, nu avea alte întrebări, el se gândise că ia jackpotul iar când nu l-a mai luat, a rămas suspendat. Aproape că i s-a smuls microfonul din mână.

Revenind la magazine, acelaşi şoricel a întrebat
– când se va deschide un nou magazin IKEA. Răspunsul a fost Nu ştim.
– E posibil anul viitor? Reprezentantul IKEA a răspuns, vizibil siktirit de insistenţa brutală a tipului
– Posibil.
– Şi unde credeţi că va fi deschis, e posibil să fie în Bucureşti? Răspunsul Nu ştiu, e posibil.
– Dar dacă nu în Bucureşti, unde credeţi că ar fi?
– Într-unul din oraşele cu peste 300 000 de locuitori, gen Timişoara, Braşov, Cluj-Napoca, Iaşi, Constanţa.

Din această discuţie, a ieşit un articol în care IKEA deschide 5-6 magazine la anul. Foarte clar. Serios, o să mă duc la Facultatea de Jurnalism, să învăţ şi eu minciunici de genul, cred că aş avea succes.

O altă doamnă, de la Agerpress, a avut o altă intervenţie de vis. De abia terminase reprezentantul IKEA de prezentat ultimul slide, în care se spunea VOR FI DISTRIBUITE 950 000 DE CATALOAGE IN ROMANIA,cand distinsa doamna ridica mana si intreaba, foarte serioasa

– Cate cataloage vor fi distribuite în rromânia?
– 950 000…
– Mulţumesc.

Gata, terminase, munca ei era finito, drept pentru care a ţâşnit cu 60 de mile pe oră, direct spre bufetul organizatorilor.

Şi aici vine faza despre pişcotari.
Pe doamna respectivă şi pe încă una eu le ştiu. Din vedere. Ghiciţi de unde. De la conferinţele de presă, unde înghesuie haleală în burdihane şi în genţile special pregătite de acasă. Iar eu merg de maxim 2-3 ori pe an la conferinţe. Vă daţi seama că ele merg LA TOATE, de am ajuns să le ştiu şi eu?

Sunt absolut convins că în bucureşti există în fiecare zi minim o conferinţă de presă, unde aceşti sclavi se duc şi trollează, pentru o masă caldă, economisind şi ei o părăluţă. Sunt un adevărat deliciu, să îi urmăreşti cum se calcă pe bombeuri, să prindă cea mai plină farfurie şi cea mai diversificată. Iar cel mai distractiv e să vezi cum strecoară farfurii în sacoşe. Fiţi amabil, aveţi o folie, nu am reuşit să termin şi ştiţi, căţelul…

Ţi-e jenă de jena lor.

Pozele sunt varză, le-am salvat HDR, că m-a mâncat în…deget.