Atunci când vrei să stăpânești ceva, primul lucru pe care îl faci este să îi dai un nume. De asta toate cuplurile de îndrăgostiți încep să se alinte ursuleț, pui, gogoșică, bimbirel și alte drăgălășenii. Pentru a-și asuma dreptul de proprietate asupra persoanei respective. Ascultați un bătrân, funcționează fără greș.

Dar divagăm.
Mă gândeam la chestia asta cu asemănarea dintre mașini și femei în ziua când am vândut mercedesul. În ziua în care l-am luat și în zilele care au precedat cumpărarea, eram cel mai fericit. Vedeam pe stradă numai mercedesuri, citeam toate rahaturile despre model, discutam numai despre cât de bune și de mișto sunt și tot așa.

După ce l-am luat, la o perioadă oarecare, am început să văd doar nasoalele. Că nu e nouă, că zdrăngăne ceva la portbagaj, că nu e loc, că dumnezeu știe câți și-au lăsat mirosurile prin ea, că e prea înaltă, că are gardă prea mică.

Exact așa și la femei. Dar exact așa. Înainte de a o trece în palmares, emoții și nerăbdare, după aia, meh, e cam uzată și rodată.

Deosebirea dintre femei și mașini este că următorul posesor al femeii nu va fi la fel de fericit ca anteriorul și nu îi va strânge mâna la predarea cheilor.