Limită 5 tone

Pe la 19 ani am pupat asfaltul patriei, dar nu din dragoste, ci din cauza unui mârlan de doctor care avea el o manevră și ne-a administrat în prima zi de armată – pe lângă vaccinul obligatoriu – și unul experimental (ăștia care vă dați cu conspirația pharma n-o luați razna pe subiect, calmați-vă țâțele, eu chiar și după pățania aia susțin vaccinul fiindcă a fost un caz izolat, condamnat și închis la pârnaie, așa că du-te și vaccinează-ți copilul, că altfel moare).
Eh și după competiția dintre barba mea și asfalt, m-au trimis la spitalul militar din capitală.
Prima urgență a fost să-mi pună mandibula la loc. Mi-au băgat ăia niște șuruburi prin gură de nici nu puteam vorbi. Venea câte-o doctoriță de-aia bună și mă-ntreba:
– Ai făcut spălături cu mușețel cum ți-am zis?
Iar eu cu limba printre sârme:
– Am hu-tut, am hu-tut!

În fine, după vreo săptămână, îngrijorarea maximă era că nu puteam merge. Adică mă jena ceva între picioare, că nah, 19 ani, asistente îmbujorate, dar de lovit la picioare nu eram. Însă nu mai puteam merge. Și ca să se lămurească ce-i cu mine mă pun într-un scaun cu rotile și mă trimit la secția neuropsihiatrie să fac RMN, tomografie și ce mai trebuia.
Pentru cei ce nu știu, secția neuro-dilimandroși, la Spitalul Militar Central, era undeva separat, într-o clădire istorică, patronată după revoluție de un general – specialist în doage lipsă – pe nume Iliescu (da, știu, președinte Iliescu, general Iliescu… eram pierduți).

Primul semn că te apropii de clădirea aia e că pacienții care se plimbă pe-afară nu-ți cer țigări ci îți dau.
– Excelență, n-am decât Carpați, dar știu pe cineva cu Cișmigiu, doriți?
Mă împinge brancardierul înăuntru și – vă zic – din cauza ecoului, plus holurile alea de piatră lustruite exemplar, plus culoarea pereților, m-am simțit dintr-odată ca în Cuibul de Cuci.
Era una într-un colț se ruga la coșul de gunoi:
– Tată ceresc, iartă-ne, că suntem doar o mână de țărână…
Altul se uita la un tablou cu Carol Davila:
– Mi-e dor de tine, Cerasela! (semn că n-o văzuse de mult că-i cam crescuse barba)

Era un pic cam devreme așa că îmi pune brancardierul dosarul în brațe și mă lasă la coadă la cabinet cu promisiunea că vine el mai târziu să mă ia.
Pfaaa, mi-era o frică, vă zic… și nici nu puteam să fug…
Vine unul timid, ștergând peretele și zice șoptind:
– Să nu intri în cabinet! Acolo e iadul. E mai rău ca la nebuni.

Pfai să-mi bag, să deschidă ăștia mai repede, să scap de-aici.
Când, din capătul celălalt al holului apare o asistentă, dar știți cum? Cât un Koroșilov cu șenile, salvarea mea, că imediat cum a intrat s-a făcut liniște. Zice timidul ștergând peretele – în șoaptă:
– A apărut curva! Asta fute tot!
Bă, știți cum era? Artă! Ca din picturile lui Michelangelo și poemele carnasiere: nu grasă ci multă de tot. Și plesnind de sănătate. Și cred că avea și ceva grad că o salutau toți dilii:
– Ce faci, Arabelo, iar te rogi la coșul de gunoi?
– Nu, să trăiți.
– Petrișor? Ăla e Carol Davila, nu e Cerasela.
– Da, să trăiți
Și când dă cu ochii de mine se oprește.
– Opa, lume nouă! Tu cine ești?
Nu puteam vorbi așa că-i arăt hârtiile.
– A, păi tu nu ești de-aici, hai că te bag eu la domn’ general, să nu mai stai la coadă.
Și mă ia multa într-o cămeruță unde erau niște rafturi, cutii, un aragaz cu butelie portabilă, găleți, mopuri și-un semn de circulație cu tot cu stâlpul de metal: limită 5 tone.
Hahaha, glumeață grasa – autoironii, chestii, mă gândesc.

Și cum intrăm dă drumu la butelie, pune un ceainic murdar de cafea pe dinafară și fără să aprindă ochiul începe să se descheie la halat și să danseze așa lasciv ca Madonna.
În cămeruță începe să miroasă a butan…
Îi arăt butelia cu degetul încercând să zic ceva cu gura mea cu sârme, ea nimic, vine spre mine descheiată la halat și-mi arată treningul ei de pe dedesubt subliniindu-i liniile cu palmele.
Eu, mut de uimire.
Ea tot dansa de se mișcau șuncile ca valurile mării când e briză.
– Auzi, tu ești paralizat sau vrei să scapi de armată?
– ?!
– Ți se mai scoală?
Deci ce eram eu mut dar am rămas instant fără glas.
– Mi-hoase a hutai! încerc eu să explic.
– Da, puișor, miroase, miroase…

Dau disperat din mâini, îi arăt butelia pornită, asta nimic, venea spre mine.
Și trage așa în sus de pantalonii de trening și în triunghiul lui Venus se formează așa… cum să zic… să nu exagerez, nu unghiuță de cămilă, ci ditai copita de elefant… și-mi zice la ureche:
– Te las să mă freci îmbrăcată da’ ușor, să nu faci scânteie că sărim în aer…

În mintea mea vorbeam deja cu sfântul Petre, cu semnul limită 5 tone-n brațe, pluteam pe norișori cu sprâncenele pârlite, când se crapă ușa și apare domnul general:
– Ciciolino, hai lasă dansurile și fă odată cafeaua aia.

Ce să zic, specialist mare generalul, într-o săptămână am învățat să merg iar în picioare și nu doar că stau bine pe ele acuma, dar cum văd semnul limită 5 tone fug de rup pământul.

19 comentarii

  1. #1

    ”poeme carnasiere”?! :)))))

    0

  2. #4

    Așea ceva… : ))))
    M-am amuzat copios. Mulțumesc!

    0

    • #5
      Nea Ilie de la Sculărie

      Pe necazul altuia, da, cred și eu.

  3. #6

    Bre, lu’ Nea Ilie sa-i faci categorie separata, sa stie lumea cand citeste, sa nu mai bea cafea, ca le da dracului pe nas, de se jegoseste telefonu’, zau!

    0

  4. #8

    Fuck me…nea Ilie ne-ai rupt…

    0

  5. #9

    Bun Nea Ilie, am ras copios in dimineata asta, pune tag ‘Limita 5 tone” pentru cunoscatori.

    0

  6. #10

    am invatat sa rad pe nas azi :))) ms frumos

    0

    • #11
      Nea Ilie de la Sculărie

      Cu plăcere. Să-mi zici cu ce alte părți mai vrei să râzi ca să știu cum o dau.

  7. #12

    Nea Ilie, daca tot e vorba despre amintirea cu vaccinul, vreau doar sa va informez ca au mai facut aia ceva progrese. Din estimarile mele, eu am facut armata la vreo cativa ani dupa dvs. dar la TR si evident in alta parte a tarii. In ziua 2 de armata ne-au dat 2 vaccinuri, in acelasi timp, cate unul in fiecare umar. De unul ne-a spus clar ca e antitetanos despre al doilea ne-a spus doar ca „asa trebuie si asa se face”. O ora mai tarziu, frisoane si temperatura. 1,5 ore mai tarziu, cativa nu se mai putea tine pe picioare si au fost trimisi la infirmierie. 2 ore mai tarziu s-a transmis dinspre infirmierie sa nu se mai trimita ca nu mai sunt locuri si sa se sisteze toata activitatea (fiecare sa stea pe loc unde este, chiar cu capul pe masa), pana la noi ordine. Nu stiu daca cei de la infirmierie au primit ceva tratament special, noi restul doar am fost intrebati de sanatate si daca ne putem tine pe picioare. 4 ore mai tarziu am inceput sa ne simtim mai bine (adica am putut merge la masa si fara cantec/fuga/pas de defilare) si doar cu ceva febra. Pana la sfarsitul zilei toata lumea a fost in regula.

    Oficial nu s-a dat nicio explicatie. Neoficial a circulat un zvon cum ca am incasat ceva vaccin pentru chestii tropicale (febra tifoida, malarie?), lucru hilar pentru ca ne-am incorporat in octombrie si pe atunci in zona respectiva nu gaseai picior de tantar. Motivul ar fi fost ca sunt prea multe hartoage de facut pentru casat chestii ce urmau sa iasa din garantie asa ca… de ce nu . Inclin sa cred acea varianta mai ales dupa ce mi-am lasat o bucata de masea in niste pesmeti cu an de fabricatie 1980 sau ceva pe acolo si care aveau data de expirare doar cu cateva zile inainte sa ii primim ca „supliment”. (Stiu ca in mod normal ar fi trebuit sa se manance cu ceai dar in lipsa sa am crezut ca ma descurc fara ca doar nu or fi pietre. M-am inselat. Erau ca niste pietre).

    0

    • #13
      Nea Ilie de la Sculărie

      Bre, n-auzi-tu-le, noi nu eram loviți de oboseală, că luam dreacu o țelină și ne sculam.
      Ci muream. Cum am murit și la Mărășești.

    • #14

      Boshilor, nu stiti de la mine, dar… Cica armata romana s-a „jucat” o vreme cu experimentele cu virusul West Nile. Stiu asta dintr-o sursa cat se poate de sigura.

      0

    • #15
      Arhi

      povesteste mai pe larg. eventual un articol. garantez anonimatul

    • #16

      @Genghis Han

      Eu am facut armata dupa 1989, totusi. Atunci nu tin minte sa se fi panicat cineva (nici nu am observat ca vreun coleg de pluton/companie sa lipsesca la apelul din zilele urmatoare), mai mult au avut de suferit colegii care se alesesera cu masti de gaze defecte, in urma vestitei testari cu gaz iritant din cortul „tematic”.

      Daca ceea ce a patit Nea Ilie si colegi de-ai sai ar fi fost ca urmare a unui astfel de experiment aprobat la nivel mai inalt, ma gandesc ca medicul respectiv nu ar fi facut inchisoare ci ar fi fost retras in mod discret.

      Altfel, Nea Ilie eu as cumpara o carte in care sa se regaseasca articolele pe care le-ati scris pe acest blog si alte asemenea.
      Si daca tot m-am pornit, de „Pompierul” se mai stie ceva?

      0

    • #17
      Arhi

      …e posibil sa incep

    • #18

      Al doilea era vaccin anti-tifoid. Febra, frisoane si diaree in primele 24h sunt efecte cunoscute si general acceptate, avand in vedere protectia imunologica dobandita prin vaccinare.

      Nu cred ca faceau experimente. Erati voi un pic mai snoflakes, asa…

      0

  8. #19
    Green

    Hai bre Nea Ilie (daca imi permiteti) ai avut si matale ocazia dupa vaccinul ala sa te transformi in „Captain Romania” in itari si cu brau si toiag, dar in loc sa te umpli de muschi instantaneu tu ai picat in barba. D’aia sunt americanii unde sunt pt ca ei i-au lucrurile astea mult mai in serios.

    1

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Dacă doresti să dai like unui comentariu, trebuie să fii logat in contul tău de pe cetin.ro

Citește și...

Daca v-a trecut prin cap ca, de Craciun, sa faceti cadou celor dragi un PC sau un laptop, inseamna ca vreti sa il oferiti si cu o cheie de Windows originala. Asa ca prietenii nostri de la goodoffer24 au pregatit acea oferta speciala pe care o astepta toata lumea inainte de finalul […]

Am încercat ieri să merg la cumpărături la Auchan, că e mai aproape de casă, ceva lejer și era să rămân blocat în trafic. Cred că și acum zăceam undeva, pe o stradă, tânjind să ies la libertate, la aer, la viață. Sfat: Carrefour are una din cele mai mișto chestii. Aplicația lor, […]

M-am uitat ieri sau alaltăieri la unul din ultimele episoade din Southpark, în care cable guys se revoltau împotriva serviciilor de streaming. Bine, cred că e o reclamă deloc mascată la DIsney+, că l-au menționat de 100 de ori, plus cât de mult place The Mandalorian tuturor. Azi, de curiozitate, am apăsat iconița […]