Se enervează fi-mea într-o zi pe ceva și o aud mormăind, pe drumul spre camera ei: OF, FUTU-I! M-a pufnit râsul, am vorbit cu ea, i-am zis că nu e frumos să spui asta, nu am mai zis niciodată. Desigur, i-au mai scăpat diverse alte chestii pe care le mai aude pe afară sau de la preaminunatul ei tată. Când am auzit-o, i-am explicat de ce nu e bine să le spună și nu am mai auzit-o vreodată.

Fiul, când se enervează, mai trântește câte un fuck that. I-am explicat că nu e frumos, el în schimb a înțeles că nu e frumos să spună asta de față cu noi, afară cu copiii, însă, mai scapă curca-n lemne. Probabil și altele, că na, trăim în pantelimon. Sincer să fiu, având în vedere că e foarte bătăuș pe la grădi, mai bine să înjure, decât să îi bată.

Și aici vine postul de mai sus, al dragii mele prietene Dez.
Măi, voi, dragilor, cei de vârsta mea sau pe-acolo, mai țineți minte câte bătăi de alea fenomenale ne luam noi așa, gratis, fix de-ampulea? Dar bătăi băi, nu glumă. Venea vecinul să reclame că vai, nu ai fost cuminte? Bătaie la greu, eventual în fața ăluia, să vadă că e copilul crescut cu frica de dumnezeu. Greșeai ceva la școală? Bătaie. Serios, mie îmi era groază să zic acasă de ședința cu părinții, pentru că, deși eram elev de premiu 1 cu coroniță, invariabil luam bătaie, pentru că pula mea, de ce nu aș fi fost perfect?

Îmi aduc aminte ce omor mi-am luat odată, pentru că m-a auzit o vecină, pe terenul de sport, că i-am zis altui copil Du-te, bă, în pula mea. Frate, ce omor și ce cafteală. Am fost retras de la cercul de electronică de la palatul copilului pentru că scrisesem la sfârșitul caietului acronimul PECO, care venea de la pula este comoara omului. Plus bătaie. Clasa a 8 a, retras de la Dinamo, unde eram portar la juniori 2, pentru că îmi furase cineva mănușile de portar, care de fapt erau niște mănuși de sudor. Plus bătaia aferentă. Plus bătaie în curtea școlii cu țiganul care mi le furase. Plus bătaie acasă pentru că de ce m-am bătut în curtea școlii cu țiganul.

Iar eu eram un tip care chiar nu lua cine știe ce bătaie, față de alții. Pfuai, îmi aduc aminte de un tip care stătea la 6, Ștefan, îl bătea mă-sa cu cureaua udă, din tot felul de motive. Pe soră-sa, la fel. Băi, bătăi de alea de îi lăsa leșinați prin casă, îi stropea cu apă și o lua de la capăt.

Serios, de ce ne luam atât de mult omor? Eu cred că dacă i-aș da fiică-mii, la 7 ani, câtă bătaie luam eu la vârsta ei, ar crede că am înnebunit. De fapt, ar crede că am luat-o razna dacă i-aș da o palmă pentru motivele din cauză cărora luam eu omor. Mi se pare inuman să lovești ÎN HALUL ĂLA puiul acela de om care se uită la tine ca la o divinitate.

Cum poți să spui că îți iubești copiii și în același timp să îi distrugi, din toate punctele de vedere?