Săptămâna trecută primesc un sms. Bună ziua, vă rugăm să sunați la numărul X, pentru a putea intra în posesia coletului primit de la firma y. Semnat, DHL
Logic că nu am sunat niciunde, doar nu sunt tâmpit. A doua zi, mă sună un gomos.

– Bună ziua, ați fost căutat de un curier al firmei noastre și nu ați fost găsit la domiciliu. Cum rezolvăm problem?
Eu, fiind baby sitter, muncitor cu ziua și nepărăsind domiciliul conjugal decât dacă e alarmă nucleară, mă enervez.

– Ba am fost la domiciliu toată ziua.
– Nu, nu ați fost, raportul agentului nostru e foarte clar.
– Ba am fost, munca mea e acasă, deci sunt la muncă. Și acum sunt la muncă.
– Nu ați fost. Poate ați fost plecat și nu vă amintiți
.

În fine, a doua zi vine curierul, îmi dă pachetul, ca la final să îmi bată obrazul.
– Altă dată să vă țineți interfonul deschis, că din cauza dumneavoastră am făcut eu drumul aiurea.

Nu m-am mai complicat să mă cert cu un sclav transportator care nu are idee cum să vorbească cu un client. Ideea e alta.
De ce rahat mai cere firma de curierat numărul de telefon? Doar ca să îmi poată da sms să îi sun înapoi? De ce curierul, dacă vede că nu răspunzi la interfon, nu te sună, nu îți dă un beep, un sms, că DE AIA E CURIER și plătești 20 de lei un plic, nu 80 de bani.
Lămuriri ceva?