Din nefericire și prin prisma locului de muncă, am în feedreader și câteva păsărici bloggerițe de soi, ca să mai fiu la curent și cu ce se întâmplă pe planeta unde toate produsele de cosmetică sunt senzaționale iar acidul hialuronic curge din robineți montați intercopsal unor domnișoare uscate.

Și cum citeam eu aberații, mă gândeam cum să categorizez lucrurile acelea. Chestiile alea pe care le citiți și voi, din când în când, când una din aceste păsărici descoperă că în afară de barul de cartier există și film/teatru/concert, de preferință pe bază de invitație, pentru că biletele costă. Aberațiile acelea cu sufletul mi-a fost atins pe interior, m-am descoperit ca om, ca ființă, ca femeie, am fost răvășită, m-a vindecat de mine, mi-a scos dopurile inspiraționale și alte bășini de genul ăsta și nu reușeam să găsesc cuvântul care să le desemneze corect și coerent.

Am fost ajutat de un prieten, care mi-a comentat astfel fenomenul.

maimutici-superficiale

Dap, niște maimuțici superficiale, semianalfabete, care consideră că orice femeie cât de cât trebuie să pară profundă, adânc ancorată în sinergia sinaptică, plin de verbe, adverbe si subverbe subjonctivale și inspiraționale. Pentru că așa e femeile, ce știți voi.

De asta îmi place mie de Andreea Nedelea. Pentru că deși are bagajul cultural necesar, deși e capabilă să folosească cuvinte pentru care maimuțicile de mai sus ar trebui să caute explicația explicației în dex, alege să scrie bine și să fie o femeie normală, pe care o poți respecta.

The end.