Am observat o chestie foarte interesantă, în ultimul meu post de ieri, cel cu generalizările.

Absolut niciuna din femeile care au comentat nu s-a ofuscat de ce am spus. Toate au tratat absolut lejer subiectul şi aşa cum spunea una dintre comentatoare

nu mai stiu cine mi-a atras atentia ca un om nu este jignit, ci se simte jignit, dupa caz. cam asa si cu generalizarea asta, cei care au comentat pe tema curvelor, au vrut neaparat sa inteleaga ca e vorba de intreaga umanitate. sunt convinsa ca exista si femei care au bun simt, care daca au un iubit/sot/prieten, iar cand intamplarea face sa se indragosteasca de altcineva, pun capat relatiei anterioare

ele chiar nu s-au simţit jignite de ce am spus.

În schimb s-au simţit jigniţi ei, masculii feroci. Şi au venit cu replici care mai de care mai inteligente, cu injurii rafinate sau mai puţin rafinate.

De ce?

Spun eu, din nesiguranţă. Pentru că merg de mână cu o femeie pe stradă şi se simt nesiguri. Pentru că în adâncul sufletului lor, ei nu ştiu dacă femeia de lângă ei este prinţesă sau purcică.

Şi atunci vin şi îşi revarsă amarul aici, sperând în adâncul sufletului lor că nu e aşa cum gândesc ei şi că poate ei sunt unii din cei noroc. Degeaba speraţi. La ce fel de caractere sunteţi, în mod sigur femeia voastră împarte plăcerea cu mai mulţi. Ar trebui să acceptaţi asta şi să mergeţi mai departe.

E un studiu de caz interesant al nesiguranţei masculine şi, poate odată, când voi avea mai mult timp şi chef, o să dezvolt subiectul.

Cât despre domnii care se simt singuri şi înghesuiţi în akismet, în nici un caz nu o să veniţi aici să mă înjuraţi pe mine sau pe comentatorii mei, iar în acelaşi timp să vă faceţi reclamă blogurilor voastre. Înjuraţi cât vreţi, dar fără link. E mai corect, nu?