Si ca tot vorbeam de Oblio si amintirile copilariei, am gasit pe net si jocul pe care l-am jucat cu fratele meu 4 zile (si nopti) la rand, fara pauza decat de mancare si excretie, pana l-am terminat. Asta desigur pe vremea cand existau tot felul de console Nintedo sau Plaistaisan, cu casete galbene. Ce vremuri frumoase.
Si cum este un joc free, fara licenta, l-am urcat pe net si vi-l dau si voua. Or fi cativa bosorogi ca mine pe-aici, care sa isi mai aduca aminte de Mario.
DOWNLOAD