După lupte seculare, mulțumită Iuliei, am reușit să scap de huaweiul Mate 10 Lite, pe care mi l-a cumpărat un neamț drăgălaș, cu 200 de euro capitaliști. Ducă-se, după experiența asta cu Huawei, nu cred că voi fi tentat foarte devreme să îmi mai cumpăr ceva de la ei.

Așa că, până când mă voi decide spre un alt vârf de gamă care să îmi fure ochii, mi-am luat un LG G6 (link afiliat, pe emag prețul e foarte bun și pare a avea 40% reducere, dar știți și voi cum sunt reducerile pe magazinele românești…), deși e doar 5.7 inci, iar eu îmi doream 6. Doar că am realizat o chestie. Ultimul telefon care avea diagonala făcută pentru lățimea palmei mele a fost Note…4, parcă. După aceea, telefoanele de diagonală mare au început să fie mai mult lungi decât late, foarte greu de manevrat cu o singură mână.

Prime impresii despre LG.
L-am luat cu teamă, ultimul LG avut, acum foarte mulți ani, era o mizerie sinistră, care te făcea să te bați singur la utilizare. Așa că am plecat la drum cu o idee ușor preconcepută.

Care mi-a fost spulberată rapid. Telefonul este foarte mișto, se simte foarte bine în mână și, ca să îl citez pe Boohnici, are suficient RAM ca să îl folosești pe rețelele sociale și pentru jocuri.

E diferit față de celelalte telefoane cu situarea butonului de blocare pe senzorul de amprentă. La început te derutează, puțin, dar cu cât te obișnuiești mai repede cu el, cu atât mai bună ți se pare așezarea și nu înțelegi de ce nu le au așa și celelalte telefoane.

Bateria nu e foarte strălucită, androidul de pe el e cam de la țară, dar îmi place camera dublă de pe spate, care face niște poze EXTREM de wide, adică EXTREM, faci asemenea poză doar cu o lentilă dedicată și un DSRL.

Până acum, numai de bine, se mișcă repede și fără glitchuri, chiar dacă este forjat maxim, cum sunt, în general, telefoanele mele.