De câteva zile, când merg cu mașina, las pe Magic FM, pentru că au intrat în anualul lor program Radioul lui Moș Crăciun și, practic, dau numai muzică de crăciun de aia faină și drăguță.

Serios, e un playlist foarte mișto, cu muzică de sezon în limba engleză, cu superhituri vechi, cântate de artiști celebri. Din păcate, și zic din păcate pentru că pică comparativ exact în timpul unui program de gen, mai bagă și câte un Hrușcă, Fuego sau alți rapsozi români.

Deci serios, cântecele românești de gen sunt ca niște bocete, dacă le compari cu muzica similară din vest și din țările ușor mai civilizate. La noi tot timpul cineva plânge, plânge o mamă, moare, moare o capră, moare un urs, un cerbușor, mama stă pe sobă și plânge din nou, tata moare în hambar, numai crize și tragedii de te doare inima. În primul moment te-ai gândi că e din cauză că, nu-i așa, încă de pe vremea dacilor suntem cel mai chinuit popor, toți ne-au vrut aurul de la roșia montana, muntele și marea, plus femeile. Bine, ca tătar, la faza cu femeile, recunosc, aia e, guilty as charged.
DAR.

Am ascultat, special pentru articolul ăsta, cântece de sezon scoțiene. Băi nene, până și ăia sunt veseli, fericiți, țopăie și tot tacâmul. Și dacă nici scoțienii nu știu ce e suferința. atunci Braveheart a murit degeaba.