Scris de Psihologul Oficial al Arhiblogului

Citiți tot și citiți cu atenție, ca să realizați până unde se vrea statul imxtionat în viața privată a unui om.

“Primavara Araba” de la Colegiul Psihologilor din Romania

Dupa cum probabil stiti (sau banuiti) breasla psihologilor din Romania are un organism care o coordoneaza, Colegiul Psihologilor se numeste. La fel cum au si notarii, avocatii, arhitectii, contabilii, fotbalistii si moasele.

Nu e nimic rau in asta, ca psihologii sa fie coordonati de ceva/cineva. Dimpotriva, poate fi ceva bun, in masura in care acest organism adauga putina ordine si credibilitate in randul profesiei. Eventual face si ceva PR pentru profesie in randul marelui public. Certifica competente. Elimina uscaturile.

Pentru ca activitatile pe care la fac psihologii sunt destul de diferite (unele sunt institutionalizate, altele sunt profesii liberale) Colegiul functioneaza cu ajutorul unor comisii: psihologie clinica si psihoterapie, psihologia muncii, transporturilor si serviciilor, psihologia educationala, psihologie pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala (da, exista si asa ceva, ce credeati? 🙂 ).

Stiu, probabil vi se pare ca este ca si cum am face un “Colegiu al Mesterilor”, unde bagam in aceeasi oala zidarii, faiantarii, tamplarii, sticlarii si reparatorii de piane. Cam asa si este. Psihologii au de fapt profesii (si culoare profesionale) foarte diferite adunate artificial si fortat sub aceeasi umbrela. Si cei civili si cei militari. Dar sa nu deviez, despre asta povestim alta data, daca mai ma primeste Arhi cu inca un guestpost. 🙂

Anul trecut, undeva intre Craciun si Anul Nou, cand psihologii, ziaristii si bloggerii erau ocupati cu totii cu taierea porcului, facutul sarmalelor si alte traditii presedintele Colegiului Psihologilor a luat o decizie pe care s-a si grabit sa o publice in Monitorul Oficial. “Decizia no. 1/2012”, asa se numeste. Decizia are doua parti, una proasta si una absolut revoltatoare. Dintr-una cineva castiga multi bani, din cealalta cineva castiga multe informatii.

Prima parte a deciziei obliga psihologii sa timbreze toate actele pe care le emit (pentru cine nu stie, orice act poarta deja parafa psihologului, cu un cod unic de identificare). Timbrele ar fi necesare pentru securizarea actului psihologic. Timbrele (fara numar, fara numar) se tiparesc la Fabrica de Timbre. Un contract in plus n-a omorat pe nimeni. Mai ales daca e contract mare. E an electoral, cheltuieli exista peste tot. O mica taxa in plus, indirecta, pe care o platesc in final, evident, consumatorii de servicii psihologice. Adica noi toti atunci cand ne prelungim permisul de conducere, la o angajare sau eventual daca vrem un pistol cu bile care sa ne dea iluzia sigurantei. Cei care isi prelungesc permisul de la Glock-ul cu glont nu platesc mai mult, masura cu timbrele se adreseaza, firesc, doar psihologilor particulari. Cei care sunt risipiti prin institutiile statului nu sunt obligati sa foloseasca timbre.

Partea cu timbrele e partea proasta a povestii. Haideti sa trecem acum si la partea revoltatoare.

Imaginati-va ca ori de cate ori mergeti cu taxiul taximetristul v-ar cere buletinul, ar completa intr-un formular cu atentie toate datele din buletin, v-ar intreba de scopul si destinatia calatoriei iar apoi ar raporta lunar toate acestea la un Colegiu al Taximetristilor. Nu stiu cum ati proceda voi dar eu as ezita mult sa mai merg cu taxiul in conditiile astea.
M-as intreba serios ce legatura exista intre “Colegiul Taximetristilor” si alte institutii ale statului…

Cam asta ar vrea conducerea Colegiului Psihologilor sa se intample de la 1 ianuarie 2012. Fiecare client de psihoterapie (sau alte servicii psihologice) trebuie sa fie prezent intr-un ‘contract de servicii psihologice’, cu Nume Prenume Adresa, datele trecute apoi intr-un registru special de evidenta profesionala si apoi – guess what? – urmeaza o raportare electronica lunara obligatorie la Colegiu. Atentie, nu vorbim de evidentele fiscale, normale si firesti in orice profesie. Vorbim de dorinta Colegiului Psihologilor de a fi informat lunar despre clientii pe care i-au avut psihologii si psihoterapeutii particulari. Orwell a fost un parlit fara imaginatie.

Ce importanta mai are ca psihoterapia e o profesie liberala, ca vorbim de o relatie directa intre psihoterapeut si clientul sau (nu deconteaza nimeni aceste servicii, clientul le plateste 100% din buzunar), ce mai conteaza confidentialitatea, faptul ca omul acela isi pune sufletul pe masa, exista domni (si poate doamne, cine stie?) care viseaza sa fie informati lunar despre cine la ce psihoterapeut a mers. Bine ca nu exista si obligativitatea inregistrarii audio-video a sedintelor, cu o copie trimisa la Colegiu. Sau nu exista inca, sper sa n-am gura aurita.

Ce v-am povestit mai sus nu e un scenariu SF ci o hotarare publicata deja in Monitorul Oficial, care teoretic ar trebui deja aplicata. Teoretic. Se pare ca breasla psihologilor s-a apucat sa isi dezmorteasca vertebrele, sa faca mici exercitii de coloana verterbala si sa se opuna aberatiei si bocancului pus pe gat.

Cu vertebrele dezmortite a fost cam asa:

Mai intai a aparut o petitie online semnata de cateva mii de psihologi. Apoi a urmat hotararea Comisiei de Deontologie a Colegiului Psihologilor din Romania de a recomanda psihologilor sa nu aplice hotararea. Ca sa intelegeti absurdul situatiei imaginati-va ca parlamentul nostru bland si bun ar vota o lege iar procurorii & judecatorii patriei ar recomanda populatiei sa nu respecte acea lege, pentru ca e prost facuta si abuziva. Nu-i asa ca va vine sa luati telecomanda sa schimbati canalul?

Daca o sa va uitati pe net o sa vedeti ca majoritatea s-au inflamat de la timbre. Pe drept, pentru ca masura cu timbrele e categoric abuziva. Insa mie cea mai revoltatoare (si periculoasa) mi se pare avarierea grava a confidentialitatii relatiei psiholog-client. Daca un om vine la mine si imi spune ca il cheama Ionescu eu il cred pe cuvant, fara sa ii cer buletinul sa vad daca nu cumva e Georgescu. Chiar daca eu stiu de la televizor ca el e sigur Georgescu. Intr-un cabinet de psihoterapie numele nu sunt importante. Si nici nu ar trebui sa fiu obligat sa raportez mai departe ca Georgescu (care pretindea cu viclenie ca ar fi Ionescu) a fost pe la mine…

In incheiere am sa incerc sa sumarizez:

1. exista o hotarare oficiala prin toate serviciile psihologice vor fi timbrate (doar cele particulare, daca lucrati pe la stat life’s good) .
2. exista o hotarare oficiala prin care daca vizitati un psiholog (si/sau psihoterapeut) acesta este obligat sa treaca in raportarea lunara electronica ca l-ati vizitat.
3. exista cateva comisii din cadrul Colegiului si foarte multi psihologi care nu sunt de acord cu aceste hotarari si nu vor sa le respecte.

Se intampla chiar acum, in acest moment cu psihologii si serviciile psihologice din Romania. Un fel de “Primavara Araba” a psihologilor din Romania.

P.S. inainte sa vorbesc cu Arhi despre publicarea acestui text pe “arhiblog” am apucat sa vorbesc la telefon cu o jurnalista de la o binecunoscuta gazeta nationala careia i-am povestit toata tarasenia. Jurnalista s-a straduit sa ma convinga timp de 30 de minute ca nu am dreptate si nu e nimic in neregula sa iti treci datele din buletin intr-un registru cand mergi la un psiholog. Si nu e nimic in neregula ca psihologul sa fie obligat sa transmita altora copii dupa datele din registru. Ii urez jurnalistei sa traiasca intr-o lume in care sa i se ceara buletinul si cand isi cumpara o gogoasa sau un bilet de tramvai, poate asa va reusi sa faca distinctia intre ce e in regula si ce nu…