Nevastă-mea spune că în ultima vreme m-am tâmpit total. Nu mai scriu nimic interesant, nu mai sunt funny, nu mai sunt hazliu. Scriu doar ca să mă aflu în treabă.

Adevărat, și eu simt că parcă are dreptate. Parcă nu mai am cheful ăla nebun de a face mișto de proști, de a satiriza, nu mai am chef de a da poze cu femei dezbrăcate. Parcă nu mai sunt eu.

Aici intervine iarăși Nevasta. Ea spune, țineți-vă bine, că mi-e dor de soacră-mea. Că atunci când stăteam cu ea, mă umpleam atât de tare de nervi încât trebuia să refulez undeva. Și refulam pe blog.

Acum dacă am scăpat de ea, sunt liniștit, fericit, doar eu și Adorata mea, nu mai am de ce să fiu nervos. Cică sunt mult prea calm și o îngrijorez.

Ceea ce mă aduce la întrebarea mistuitoare a serii, întrebare care se dovedește a fi capitală pentru sănătatea mea psihică:

MIE MI-E DOR DE SOACRĂ?

Un pistol, careva?