Mi-e dor de sărbătorile petrecute la ţară, la Mitocu Dragomirnei. Cei mai minunaţi oameni pe care i-am cunoscut în viaţa mea sunt acolo. Sper că acum au copii cel puţin la fel de deosebiţi cum erau ei pe vremuri.
Mi-e dor de bunicul meu.
Mi-e dor să mă dau cu sania pe stadionul Olimpia.
Mi-e dor să merg cu colindul, agitând o pereche de chei pe post de clopoţel.
Mi-e dor să primesc cadouri micuţe şi simple.
Mi-e dor să cred că Moş Crăciun există.

Vă e dor de ceva în mod deosebit în perioada asta a anului?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.