focul

Citeam mai înainte despre niște pompieri intoxicati cu fum de la un depozit de cauciucuri care a ars și realizam că sunt mulți oameni care nu au nici cea mai vagă idee cum e un incendiu real.

Știți ce predomină la un foc?
În primul rând frica. Frica terifiantă, pentru că focul acela înseamnă moarte reală, palpabilă. Frică, pentru că, alături de tine, în moartea din jurul tău, sunt prietenii tăi, oamenii cu care ai împărțit jumătate de biscuite când ți-era foame, oamenii care te-au scos târâș din alte focuri, când nu ai mai putut. Frica e elementul cheie, pentru că, în jurul ei se țes toate celelalte senzații.

Focul urlă. Nu știu cum să explic altfel sunetul care se aude. La cel mai mare incendiu la care am fost, la care luase foc un bloc întreg dintr-o unitate militară, pur și simplu, pe o rază de mulți metri în jurul focului, nu te puteai înțelege om cu persoană din cauza urletului flăcărilor. Desigur, mai erau și exploziile cartușelor din lăzile cuprinse de flăcări, dar acelea deja intră iarăși la capitolul frică.

Revenind la urlet, cel mai greu e să îți învingi instinctul de a fugi departe de el. E obligația ta să intri acolo și să oprești urletul. E obligația ta să intri și să salvezi ce se mai poate. E obligația ta să faci totul și, dacă ai ghinion, să mori încercând. E teribil de greu să învingi vocea din cap care urlă, încercând să acopere zgomotul Fugi, fugi, dă-i dracului, o să mori pentru niște necunoscuți! Fugi!

Dar nu fugi. Pentru mulți dintre cei ce intră în foc, pericolul, adrenalina, fac parte din viața lor. Nu ar mai putea trăi fără asta și, cel mai probabil, ar ajunge să facă bungee jumping de pe stânci, ca să poată simți măcar o părticică din adrenalina de la foc.

Moartea. Cea mai hâdă parte. Inevitabilă și ireversibilă. Întotdeauna, la incendiu, te vei lovi de ea. Îți vor muri colegi și prieteni, sau vor fi schilodiți pe viață. Vei găsi oameni morți sau, așa cum a pățit un prieten care nu mai e sănătos de-atunci, calci fără să vrei pe un copil carbonizat, care se sfărâmă sub talpa ta. Și tu trebuie să îl scoți de acolo. Să îl dai unei femei nebune de durere și să pleci înapoi. Poate ai noroc și ceilalți copii sunt întregi. Deși, când ai găsit un copil mort, șansele sunt ca toți ceilalți să fie morți.

Moartea mea a fost atunci când am scos o bătrână, moartă în pat și coaptă de la căldura flăcărilor. În mod ciudat, câmpul de ardere nu a ajuns la ea, doar a dogorit-o. Mirosea a friptură la cuptior și, când am luat-o de mâini, carnea i s-a cojit de pe oase ca de pe un pui bine făcut. Sunt nopți în care visez asta. Nu vreți să știți în ce fel de variante.

Da, dacă erați curioși, ăsta e focul. Urlet și moarte. Coșmaruri și rar, bucurii. Dar mai mult urlet.

Când vedeți mașini de pompier în trafic, dați-vă la o parte. Coșmarurile oamenilor aceia voi nici măcar nu vi le puteți imagina.