visul unui mascul fericit

Nu am înțeles niciodată apetitul taților pentru băieței. Bine, în aceiași logică, nu l-am înțeles nici pe al mamelor, care, în majoritate, vor și ele tot băieți, de zici că fetițele au râie și urticarie în același timp.

Bine, venind dintr-o familie unde tatăl meu s-a îmbătat de necaz când s-a născut sora mea și cam vreun an nici nu a vrut să o vadă, vă dați seama că am o repulsie fizică față de genul acesta de oameni și cuvântul dispreț e prea mic pentru a putea cuantifica ce simt față de ei.

Din fericire, soarta le aranjează atât de frumos, încât pur și simplu nu trebuie decât să stai pe malul râului, ca Sun Tzu.
Un prieten de-ai mei avea o vorbă. Din mine (bine, el zicea altfel, dar nu e reproductibil pentru un site citit și de minori) nu ies decât băieți.
După care a născut nevastă-sa o frumusețe de fetiță.

Altul era la fel, înnebunit de necesitatea de a lăsa moștenire posterității sângele și numele familiei sale. Râdeam de multe ori, gândindu-mă că, dacă nu mi-ar fi lene și nu aș fi zgârcit, așa mi-aș schimba numele în Ionescu, de nu vă vine să credeți. Anyway, prietenul e la a 4 a fată. Cică mai încearcă, e decis.

Prieteni, bucurați-vă că aduceți pe lume un suflet. Bucurați-vă că, măcar timp de câțiva ani, cineva se va uita la voi ca la un soare. Bucurați-vă că prin asta, veți reuși să vă autoeducați și să fiți un om mai bun, pentru a putea face un omuleț mai bun.

Restul sunt prostii ancestrale și animalice.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.