Da dom’le, sunt dezordonat, recunosc. Sunt bărbat, deci dezordonat. Știu, există și excepții care strică regula asta, dar am convingerea mea secretă că ăia sunt foarte gay.

Eu am, în dezordinea mea, o logică foarte clară. Indiferent cât de mare ar fi muntele de chestii din cameră, birou sau aiurea, dacă mă întrebi de ceva ce îmi este necesar, întotdeauna voi ști cu precizie unde este.

Ei, aici intervine femeia. Care consideră că dezordinea e rea. Și că tu bărbate ești un porc că nu pui la loc totul. Și cum tu clar nu vei pune niciodată „la loc” ceva, îl pune ea. Și îl înmormântează. Definitiv. Niciodată nu vei mai afla unde este lucrul tău. Pentru că îl va pune la locul lui, iar „locul lui” e o formulare metaforică definită de nevoile de moment ale femeii. Care nevoi se schimbă ultrarapid.

Uite-așa, habar nu am eu unde îmi sunt mănușile de sală. Sau CD-ul cu Vista original. Sau cheia de la bormașină. Sau cheile de sus e la apartament.
Și se mai întreabă lumea de ce sunt misogin….