Tatăl meu de-al doilea a murit anul acesta fără să își vadă pensia reîntregită, așa cum promisese Boc, atunci când i-a redus-o cu 25% și i-a pus și impozit pe ea. După 45 de ani de muncă. Ca idee, el era cel care a condus, fizic, betoniera care a turnat toată placa de la magistrala 1 de metrou. Stând în subteran 7 zile din 7, dormind doar când nu era altă mașină la descărcat beton și mâncând doar ce îi duceam eu la pachet.

Știu, știu, de fapt Boc nu, nimic. Sictir.
Ieri a promulgat Johannis legea pensiilor, care este, într-o mică măsură, reparatorie pentru pensionarii mici, simpli, ăia care au avut de suferit atunci când a fost de tăiat din bani.

Băi, nimeni nu mai judecă, serios. Toată lumea aruncă cu pietre în mod haotic, dar nimeni nu citește legea sau ce reprezintă ea. Asta în timp ce își ling latte-ul pe scăunelul unei cafenele cochete, vai, dar nu sunt bani, este o mizerie. Bine că sunt bani pentru medici, pentru funcționari, dar pentru proștii ăștia, care au muncit o viață și acum mănâncă pâine cu cartofi, nu sunt.

Mă gândesc că ar fi interesant să judecăm întâi, înainte de a vorbi.