Scris de Nico.

Ce te mana in lupta, te ajuta sa termini proiecte, sa iti cumperi o casa, sa iti schimbi masina sau pur si simplu sa lupti cu tine pana iesi din cate un rahat. Se spune ca omul sfinteste locul, dar, dupa mine, asta se intampla numai daca si cand esti motivat.

Acum 3 ani, in domeniul in care lucram, in opinia mea, se imputise rau treaba, asa ca m-am carat. Au fost 6 luni crute in care am luat cateva domenii la rand, nu ma integram niciunde, pana cand m-am oprit intr-un IFN (si ma felicit pentru alegerea facuta), dar nu asa, oricum, ci cu un plan – in 2 ani voiam sa am calificarea, experienta si cv-ul care sa ma recomande pentru un job intr-o banca.

Zis si facut. Dupa 7 luni eram junior cu contract pe perioada determinata intr-o banca si invatam pe pielea clientilor din fata ca sunt praf, nu stiu nimic, ma misc incet si trebuie sa progresez rapid, pentru ca oamenii aia nu au nicio vina c-au nimerit la mine si merita mai mult. Mult mai mult. Merita un operator care sa se miste “mai cu viata”, competent, care sa le rezolve situatiile, oricare ar fi ele, cat mai repede si nu in “30 de zile”, indiferent ca aveau nevoie de un amarat de IBAN sau un acord de vanzare a imobilului ipotecat. De multe ori de tine depinde jobul lor, creditul lor, viitorul lor, sau poate din vina ta le plang copii de foame. Pe langa asta, o vorba buna si un zambet sunt si ele necesare, ca destul au stat la cozi si poate au de a face cu imbecili de cate ori pun piciorul intr-o agentie.

M-am apucat de invatat. Si intrebat. Trimis mailuri. Argumentat. Cerut derogari. Insistat, investigat, cercetat. Fel si fel de spete, in timp ce incasezi, pui bani in bancomat, procesezi op-uri sau negociezi recuperarea unor sume de bani necuvenite, incasate eronat. Plecam acasa obosita, epuizata, invinsa, plangand sau razand pentru ca poate unul m-a jignit, altul m-a repezit, altul poate m-a certat pentru ca eram depasita de situatie, altul m-a incurajat. Te ridici, te scuturi de praf, insisti.

Dupa vreo 2 ani de invatat, am vazut in sfarsit lumina. Primele zambete sincere de multumire, primele pensionare care te fac sa plangi pentru ca iti multumesc pentru ajutor (cand aia e treaba ta si a tuturor, sa le ajute), primele complimente sincere si MERITATE pentru profesionalism, primele oferte de joburi de la clienti, primele vanzari “picate din cer” de la clienti care banuiesc ca ai target si vor sa te ajute sa il faci.

Am atins curand un punct in care motivarea s-a dus. Poate autosuficenta, poate plictiseala, cine stie. Funfact: am putin peste doi ani, si deja sunt printre cei mai vechi, intr-o echipa de 50. Oamenii au prostul obicei sa schimbe functia aproape imediat dupa ce au invatat cat de cat ce au de facut.

Pasul firesc era reconversia, schimbarea postului, dar eu am evitat de cand ma stiu caile batatorite. Am zis ca e pacat, dupa ce abia am invatat cum merg lucrurile, sa ma apuc de credite sau de altceva, iar clientii sa o ia de la capat cu vreo alta ametita care ieri s-a angajat si azi a primit stampila. Am ales o unitate unde am considerat ca n-as face fata, de care toata lumea fuge, am cerut mutarea si am decis sa “sfintesc locul”. Vreau sa elimin cozile, sa fac viata clientilor si a colegilor mai usoara aplicand lucrurile pe care le stiu acum, sa schimb ceva. Nu instantaneu, ci in 500 de zile.

Clientilor fideli unitatii le-am povestit deja despre obiectivul meu si le-am spus “am venit sa va conving sa ne mai vedem doar de sarbatori si cand va e dor de noi.Vreau sa nu mai stati mai mult de 15 minute la coada, sa rariti vizitele si sa va reduc costurile. Sunteti cu mine? Majoritatea au ras, m-au felicitat pentru ambitie si mi-au urat succes, neincrezatori. Dar sunt cu mine. Internet banking, carduri de debit, fara vizite inutile la ghiseu, ca suntem in 2017 si ne rugam de multi dintre ei, deja, de 10-15 ani.

Par nebuna in ochii lor, dar sunt o nebuna cu un scop. Scopul meu ascuns e sa imi trezesc si colegii de birou din autosuficienta si lipsa de implicare, chiar daca momentan li se pare ca “vorbesc prea mult si imi bat capul degeaba cu toti nebunii, nu ii fac tocmai eu sa nu mai vina degeaba la banca si sa isi faca singuri operatiunile pe net si la roboti, cand ei ii roaga de luni sau ani”. Dar de undeva trebuie sa inceapa, si e timpul sa incepem de jos. Ramane doar sa mentin motivatia de a intreba zi de zi alti si alti clienti – “sunteti cu mine?”.