Există prin lecturile obligatorii din generală, sau, mai bine zis, exista pe vremea mea, o poveste despre un tip leneș, care preferă să fie spânzurat de către comunnitate, pentru că era leneș, decât să mănânce niște posmagi dintr-o magazie, posmagi donați de o doamnă de suflet, care nu avea facebook unde să se laude ce persoană bună este ea. Desigur, povestea e ușor creepy, despre cum niște țărani români au decis să își omoare un consătean, pentru că nu se ridica la nivelul lor de grijulietate.

Dar ideea e că, în fapt, este extre de bună și definitorie pentru locuitorii acestei locații geografic numită românia.
Acum ceva vreme, veneam de la Brăila și, pe drum, undeva în mijlocul câmpului, câteva mașini oprite în drum. Opresc, pun avariile și mă duc să văd ce e. Ce să fie, o creangă groasă căzuse peste stradă și bloca circulația. Și ce făceau românii? Păi, nimic, făceau poze și uploadau pe facebook, iar vreo 2 sunaseră la 112. Am luat creanga și am aruncat-o pe marginea drumului, m-am urcat în mașină și am plecat. Am impresia că unul din ei m-a claxonat pentru că l-am depășit.

Așa cu copacii și crengile căzute în bucurești. 1000 DE APELURI LA 112 PENTRU CĂ A CĂZUT UN COPAC!! Mii de apeluri pentru că au căzut crengi peste garduri și mașini.
Vă jur, generația social media a crescut și educat turme întregi de boi care consideră că, dacă au dat like, copilul e salvat, africanii mănâncă și, în general, toate problemele sunt rezolvate. Iar comportamentul ăsta este translatat în viața reală și nimeni nu mai face nimic, toată lumea așteaptă ca cineva SĂ FACĂ! Să se facă, domnule, nu se mai poate cu atâta nesimțire, chiar nimeni nu mai face nimic??

Așa că, dacă o creangă e căzută pe gard/trotuar/mașină nimeni nu mai pune mâna să o dea la o parte, sau să ia un fierăstrău să o taie. Nu, trebuie să sunăm la 112, să vină cineva să se facă, că doar de aia plătesc impozite.