Primul contact cu un stomatolog a fost o ea, prin Rahova. Mi-a scos o măsea bună, cu rădăcini sănătoase, pentru că nu reușea să nimerească să facă o anestezi corectă și, disperat, i-am zis să o scoată dracului, că nu mai rezist.

A doua stomatoloagă, în Dristor, mi-a rupt măseaua în timp ce lucra la carie. Ruptă de s-a dus naibii, a trebuit scoasă. Singurele carii din viața mea, astea două, făcute din cauza kilelor de bomboane de alea tari sticlă, mâncate în armată.

Alt stomatolog, la Timișoara, mi-a făcut detartraj cu dăltițe. Serios, cu niște dălți, mi-a cojit tartru de pe dinți, inclusiv lovind ușor în ele. M-a durut gura vreo 3 luni, nu puteam mânca nimic decât chestii la temperatura corpului, altfel mi-o luau razna senzorii. Tot ăla mi-a pus și o plombă într-o lună jumătate, că așa se face la Timișoara.

Ce voiam să spun, de fapt?
Nu mare brânză, ci că e foarte mișto când găsești un stomatolog de care să îți placă și care să facă lucrurile bine și rapid. Și care să nu îți facă detartraj cu ciocanul și dalta.