Dau să ies ieri seară din casă, să mă duc să o iau pe adorata de la muncă. Apăs pe clanţă si buf, aud un zgomot, ca un fâşâit, la picioarele mele.
Desigur, m-am cam speriat, ţinând cont că la mine în bloc nu e lumină pe scară. Deschid uşa, cu oareşicari temeri, nimic. Când colo, la picioarele mele, afişele astea.

Un oarecare Dragoş Popescu, candidat la preşedinţia consiliului judeţean Constanţa, TREBUIE să mă deranjeze, pentru că, zice el, sunt minţit şi furat şi m-am săturat de asta.

Dragă domnule politician, sunt minţit şi furat de 18 ani. Sunt agresat verbal şi fizic în fiecare zi de dejecţiile imunde pe care le scoateţi pe gurile voastre hulpave. Aţi indus nevoia de a fi minţit şi furat la un nivel atât de adânc, incât oamenii au ajuns să voteze cu gandul că, dacă fură, măcar poate face ceva şi pentru noi.

Dar, dragă domnule politician, nimeni nu şi-a permis să îmi folosească uşa drept panou de afişaj. Din câte ştiu eu, clanţa uşii mele nu este bun public, nu este loc de panotaj, nu aparţine primăriei sau oricărui organism statal. Îmi aparţine mie, de fapt soacră-mii.
Şi iarăşi nu ţin minte să fi incheiat vreun contract de publicitate, prin care să iţi permit să afişezi materiale publicitare pe clanţa uşii mele?

Ca de obicei, nesimţirea este dusă la nivelul următor de către politicieni.
Ah, cât de mult aş vrea să vă dau o clanţă….